De aproape două decenii, Mănăstirea Hadâmbu, aflată la aproximativ 25 km de municipiul Iaşi, păstorită de părintele stareţ arhim. Nicodim Gheorghiţă, a devenit loc de pelerinaj şi dătătoare de nemumărate mângâieri sufleteşti, izvorâte din bunătatea, mila şi minunile Maicii Domnului, prin icoanele făcătoare de minuni.

Anul acesta, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), creştinii din jurul Iaşilor şi din întreaga ţară se vor îndrepta spre Mănăstirea Hadâmbu, unde vor participa la un eveniment unic în ţara noastră: sfinţirea, în aceeaşi zi, a paisprezece troiţe, ce fac amintire de Drumul Crucii, străbătut, în grele chinuri, acum aproape 2000 de ani, de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de la Pretoriu până pe Golgota. Troiţele sunt înşiruite de la baza Dealului Mare până pe culmea acestuia, aproape de mănăstire, pe teritoriul a două comune învecinate: opt sunt în comuna Mogoşeşti, pe drumul de lângă stejarii seculari, şi şase pe culmea dealului, pe teritoriul administrativ al comunei Mironeasa.

Cele 14 opriri amintesc de judecata, osândirea şi condamnarea Mântuitorului la moarte

De-a lungul vremii, cum era şi firesc, comemorarea Drumului Crucii a început în acelaşi loc în care au avut loc evenimentele iniţiale, adică la Ierusalim. Aceasta a fost posibilă mai ales după ce Sf. Împărat Constantin cel Mare a dat libertate creştinismului. La început, acest traseu era străbătut fără cele 14 opriri, care au intrat, ulterior, în rânduiala pelerinajului. Drumul durerii sau Via Dolorosa se desfăşoară în Săptămâna Mare pe străduţele aglomerate ale Ierusalimului, între Mănăstirea „Ecce Homo“ şi Mănăstirea „Învierii Domnului“. În prezent, la Ierusalim, Drumul Crucii este refăcut prin trei procesiuni ce au loc în Duminica Floriilor, în Joia Mare, seara, şi în dimineaţa Vinerii celei Mari. Cele 14 opriri amintesc de evenimentele referitoare la judecata, osândirea şi condamnarea Mântuitorului la moarte, dar şi de punerea în mormânt şi Învierea Domnului. Creştinii care au păşit pe acest traseu, în cadrul acestor pelerinaje, pot da mărturie cât de profund şi mişcător este acest moment.

În Biserica Ortodoxă Română, un pelerinaj important referitor la Drumul Crucii se desfăşoară, anual, la Mănăstirea Hodoş Bodrog de lângă Arad, cea mai veche mănăstire cu viaţă monahală neîntreruptă, atestată documentar din anul 1117. Procesiunea îşi are începuturile în secolul trecut şi se comemorează în Vinerea Mare pe un traseu de 2 km cu paisprezece opriri şi cu rânduiala liturgică asemănătoare celei de la Ierusalim.

Ideea unui Drum al Crucii s-a conturat încă din anul 2007

Mănăstirea Hadâmbu din jud. Iaşi, datată din anul 1659, este construită pe locul unei biserici mai vechi. În forma actuală mănăstirea a fost readusă la viaţă, din ruine, după 1990, prin strădaniile vrednicului iconom al lucrărilor sfinte, arhim. Nicodim Gheorghiţă, dimpreună cu un număr mic de călugări şi prin daniile multor credincioşi, deveniţi, în mare parte, fii duhovniceşti ai stareţului şi părinţilor mănăstirii, precum şi prin binecuvântarea ierarhilor vremii: a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, din anul 2008, a Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi prin privegherea şi purtarea permanentă de grijă a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Ideea realizării unui Drum al Crucii la Mănăstirea Hadâmbu, după modelul celui de la Ierusalim, a început a se concretiza încă din anul 2007 prin ctitorirea de către Primăria comunei Mironeasa, pe teritoriul cărei este amplasată mănăstirea, a unei troiţe ştefaniene cu trei braţe, după modelul crucii pe care o purta la piept Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Troiţa ctitorită de Primăria Mironeasa

Ulterior, mai mulţi creştini, ucenici ai părintelui stareţ, au îmbrăţişat această idee a duhovnicului lor, aducându-şi fiecare obolul său la ctitorirea celor paisprezece troiţe. Numele lor sunt dăltuite pe plăcile comemorative, spre veşnică amintire, fiind pildă contemporanilor şi urmaşilor.

Realizat în decursul a cinci ani, Drumul Crucii de la Mănăstirea Hadâmbu a devenit o realitate mult dorită de iniţiatorul lui, o şansă în drumul spre mântuire a ctitorilor şi o mare nădejde şi mângâiere pentru pelerinii ce se îndreaptă spre mănăstire şi care au prilejul, după urcarea dealului, de a se bucura de lumina sfintelor troiţe.

Ca orice Drum al Crucii şi cel de la Mănăstirea Hadâmbu a fost realizat cu jertfă, cu renunţări şi cu unele ispite, inerente unei astfel de lucrări. Fiecare troiţă este ctitorită de una sau mai multe familii şi este închinată unuia sau mai multor sfinţi din calendarul ortodox, ale căror nume sunt purtate de ctitori.

Un Drum unitar prin amplasarea, structura şi forma troiţelor

Referitor la forma troiţelor şi la amplasarea lor cât mai apropiată, a fost sugerată, de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, ideea de unitate, ca şi cum aceiaşi sfântă cruce ar fi purtată pe întreg traseul, fără ca ochiul pelerinului să fie distras prin modele mult diferite. Cu toate că a fost realizat de mai mulţi autori, totuşi, Drumul Crucii de la Mănăstirea Hadâmbu este unitar, în cea mai mare parte, în amplasarea, structura şi forma lucrărilor.

O troiţă este formată din soclu pavat cu piatră, împrejmuit cu gard metalic transparent. Troiţa ctitorită de mănăstire are 4 lampadare tradiţionale, ce reprezintă numărul evangheliştilor, amintind de misiunea mănăstirii de a propovădui cuvântul Evangheliei la toţi pelerinii care străbat drumul până aici. Şase dintre troiţe sunt luminate electric cu 8 lampadare, număr care simbolizează ziua veşniciei, cu lumini de veghe ce se apropie de forma luminii emanate de lumânări. Cele paisprezece cruci sunt luminate, pe timpul nopţii, din interiorul acoperişurilor, de lumina unui proiector.

Ceea ce rămâne important şi central la realizarea unei troiţe este scoaterea în relief a crucii, cu Mântuitorul răstignit pe ea. De aceea, troiţele din Drumul Crucii de la Mănăstirea Hadâmbu au înălţime între trei şi patru metri, realizate, majoritatea, din grindă groasă de stejar, sculptată cu diverse motive creştine. S-a urmărit redarea în stil neobizantin a chipului Mântuitorului, sculptat separat de cruce, cu braţele larg deschise, ca o încercare de îmbrăţişare şi salvare a întregii lumi prin răstignire, cu faţa liniştită, resemnată, dar şi plină de întrebări pentru pelerinul care o priveşte. Chipul Mântuitorului pe Golgota nu a fost unul disperat şi biruit de chinuri şi pătimiri, ci un chip care şi-a asumat paharul morţii, având putere să-i ierte pe cei ce îi făceau rău, s-o mângâie pe mama sa şi pe ucenicul iubit şi să-i făgăduiască tâlharului raiul. De aceea în tabloul răstignirii nu trebuie să vedem ceva spectacular, ci o realitate la care trebuie să fim părtaşi prin compătimire, suferinţă şi milă, dar care trebuie să ne insufle şi nădejde de mântuire prin importanţa şi valoarea jertfei săvârşite atunci. Sculptorul nu dăltuieşte un alt Hristos, ci încearcă să redea, cât mai apropiat, modelul original, care ne aduce aminte de persoana la care ne adresăm, asemenea chipului redat prin icoană. La realizarea unei astfel de lucrări, autorul trebuie să distingă diferenţa între troiţa ortodoxă, care nu are închisă crucea într-o încăpere anume, şi micile sau mai marile paraclise aflate la răspântiile drumurilor, cu cruci pictate şi înconjurate de icoane.

Crucile de la Mănăstirea Hadâmbu au, de o parte şi de alta, două molene, fiind reprezentate pe ele chipurile Maicii Domnului şi ale Sf. Ioan Evanghelistul, personaje copărtaşe la drama de pe Golgota. Totodată crucile au inscripţionată, deasupra Mântuitorului răstignit, aşa-numita vină: „Iisus Nazarineanul, Regele iudeilor“.

S-au folosit două feluri de acoperişuri, amplasate pe cruci, realizate după modelul celor din comuna Mogoşeşti şi din satul Budeşti: primul, în douăsprezece colţuri, asemănător cu multe din acoperişurile aflate în curtea mănăstirii sau la fântâna din parcare, preluate din modelele ştefaniene, şi al doilea, care păstrează forma celui dintâi, în ce priveşte cupola, într-o formă mai restrânsă, la care s-au adăugat, într-o parte şi alta, deasupra braţelor crucii, două aripioare, ce protejează crucea de intemperii.

Vă aşteptăm la sfinţirea troiţelor din Dealul Mare de la Mănăstirea Hadâmbu, eveniment care va avea loc după săvârşirea Sfintei Liturghii în incinta mănăstirii şi la care vor participa, alături de credincioşi, Preasfinţiţii Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile vor fi date de corul Catedralei mitropolitane din Iaşi, dirijat de dr. Costel-Mirel I. V. Nechita, autorul a opt dintre cele paisprezece troiţe din Drumul Crucii şi a celor două troiţe din com. Mogoşeşti.

Anual, Dealul Mare de la Mănăstirea Hadâmbu va deveni, în Săpămâna Mare, un loc de pelerinaj, de reculegere şi de aducere aminte, un loc unde creştinii vor dori să fie părtaşi suferinţelor, morţii, dar şi Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, într-o lume tot mai constrânsă şi apăsată de griji şi de nevoi. (Dr. Costel-Mirel I. V. Nechita, dirijorul corului Catedralei mitropolitane din Iaşi)

Doi arhierei vor sfinţi troiţele de pe Drumul Crucii

La Mănăstirea Hadâmbu va avea loc vineri, 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, o serie de evenimente religioase prilejuite de sfinţirea a 14 troiţe aşezate pe Drumul Crucii. Acest drum porneşte de la baza dealului, urcă spre Mănăstirea Hadâmbu şi se încheie în apropierea aşezării monahale. Joi, 13 septembrie, de la ora 18:00, se va oficia slujba Vecerniei unită cu Litia, urmând ca la miezul nopţii să se slujească Utrenia. Vineri, de la ora 8:00, se vor oficia Acatistul şi Ceasurile, iar de la ora 8:30 va începe Sfânta Liturghie, care va fi oficiată de Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. La ora 10:30 va începe sfinţirea troiţelor. „Drumul Crucii a fost o dorinţă personală de când am venit la Mănăstirea Hadâmbu, unde am găsit doar un drum mic de căruţă. Dealul Hadâmbului era foarte greu de urcat, astfel, ne-am gândit să reconstituim Drumul Crucii, prin înălţarea a 14 troiţe, înşiruite de la baza dealului până aproape de mănăstire, în amintirea celor 14 opriri ale Mântuitorului Hristos“, a spus arhim. Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu. (C. Ciofu)