Pământul lucrării noastre este firea, iar lucrătorul de pământ este voia. Dumnezeieştile Scripturi sunt sfătuitorii şi dascălii, care învaţă lucrătorul nostru de pământ să dezrădăcineze obiceiurile rele şi să răsădească faptele bune. Însă, oricât de treaz şi de sârguitor ar fi lucrătorul nostru de pământ, fără de învăţătura dumnezeieştilor Scripturi, fără de oarecare putere, este prost. Că legiuirea dumnezeieştilor Scripturi îi dă lui pricepere şi putere şi faptele cele bune din ramurile lor, ca să altoiască în lemnul firii.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 133)