Dumnezeu este binele suprem şi nimic nu Îi este superior. De aceea, El este binele imuabil, adică cel cu adevărat veşnic şi cu adevărat nemuritor. Toate ce­lelalte bunuri nu provin decât de la El, şi nu din El. Căci ceea ce provine din El, este una cu El; dar cele ce s-au făcut de la El, nu sunt tot una cu El. Şi de aceea, dacă numai El este imuabil, toate pe care le-ai crea, fiindcă le-a creat din nimic sunt schimbătoare. Căci El este atotputernic şi poate chiar şi din nimic, adică din ceea ce nu are deloc fiinţă, să facă lucruri bune, mari sau mici, cereşti sau pământeşti, spirituale sau corporale. Dar fiindcă este şi drept, nu a făcut ca lucrurile pe care le-a creat din nimic să fie egale cu Cel pe care L-a născut. Aşadar, pentru că toate bunurile, mari sau mici, orice grad ar avea pe scara fiinţelor, nu pot proveni de altundeva decât de la Dumnezeu re­zultă că orice natură, în măsura în care este natură, este un bine, şi că nu poate proveni decât de la Dumnezeul cel Preaînalt şi adevărat. De fapt, în afară de binele suprem, orice fel de bine, aşa cum este cel apropiat de binele suprem, ba chiar şi binele ultim, care este departe de binele suprem, nu poate proveni decât de la binele suprem însuşi.

(Fericitul Augustin, Despre natura binelui, Editura Anastasia, p. 17, București, 2004)