Tu, fiica mea, te mâhneşti şi te împuţinezi cu sufletul din cauză că deseori te laşi biruită de atacurile trupeşti... Dar, o, fiica mea iubită, să nu ne împuţinăm, nici să ne mâhnim, chiar dacă vom cădea, ci mai cu seamă, chemând în ajutor rugăciunile Părinţilor şi ale Maicilor, să ne ridicăm şi să punem început bun, mustrându-ne şi cunoscând lesnicioasa noastră alunecare şi neputinţă; iar Dumnezeul cel Atotputernic şi de oameni Iubitor nu va ruşina în nici un chip cererea noastră cea smerită si plină de nădejde, ci va aduce slobozire şi va răzbuna cumplitului nostru potrivnic, ne va ridica şi va întări puterile noastre slăbite, ca să stăm cu bărbăţie împotriva săgeţilor şi siluitoarelor izvodiri ale acestuia! (Cuviosul Lev de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 37)