înviere

Sfântul Apostol Petru o învie pe Tavita

După ce i-a scos afară pe toţi, Petru a îngenuncheat şi s-a rugat. Întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!”. Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut.

Sfânta Ioana Mironosița ‒ drumul spre sfințenie

Urmându-L pe Hristos și ajutându-i pe ucenicii Săi, Sfânta Mironosiță Ioana face parte din grupul celor care au descoperit gol mormântul Mântuitorului, propovăduind Învierea.

Darurile de la Liturghie sunt închinate lui Dumnezeu ca o pârgă a vieții

Dar poate ar zice că si jertfele aduse de cei vechi lui Dumnezeu mai toate alcătuiau hrana omului. Nimic din toate acelea nu era o hrană proprie numai omului, ci erau comune și celorlalte viețuitoare. Astfel, fructele si roadele sunt hrana zburătoarelor si a ierbivorelor, iar carnea de animale este hrana carnivorelor. Prin „omenească” înțelegem însă ceea ce aparține numai omului; ori nevoia de a-și pregăti pâinea pentru mâncare si vinul pentru băut este ceva propriu numai omului.

Sfânta Liturghie nu este amintire, ci trăirea a ceea ce Hristos a săvârșit pentru noi

Hristos este garanția învierii noastre, căci dacă a înviat, apoi S-a înălțat la ceruri, de unde ne-a trimis pe Duhul Sfânt. Astfel, toată problema omenirii a fost rezolvată. Asta prăznuim noi an de an, duminică de duminică, zi de zi, liturghie de liturghie.

Aspectul Învierii din slujba de pomenire a celor adormiți

În cadrul slujbei de pomenire a celor mutaţi la Domnul întâlnim un buchet muzical bogat în rugăciuni şi tropare ce amintesc de nemurirea sufletului omenesc, de Învierea cea de obşte şi de grija ce o purtăm pentru sufletele celor mutaţi din viaţa aceasta.

O minune fără dată de expirare

Sfântul Ioan Damaschin, tăindu-i-se mâna, s-a dus la Maica Domnului şi a rugat-o: „Vindecă-mi mâna!”, iar Maica Domnului i-a vindecat-o. Când citim despre asemenea vindecări, ne cutremurăm şi spunem: „Vai, ce minune!”. Da, este o minune, dar nu-i cea mai mare minune aceasta. Marea minune e Liturghia. Marea minune este prezenţa dumneavoastră în biserică, mereu la aceeaşi slujbă de 2000 de ani.

Până când salutăm cu „Hristos S-a Înălțat”?

Dacă timp de 40 de zile, creștinii s-au salutat și rugat împreună cu „Hristos a Înviat!”, sufletul sensibil al țăranului român a simțit nevoia să extindă această stare de rugăciune și după Înălțarea Domnului. Doar românii din toată ortodoxia ecumenică a Răsăritului au găsit de cuviință să continue rugăciunea-salut cu „Hristos S-a Înălțat!”. Deși au existat voci care au încercat să demonstreze „că nu este canonic” sau că „este doar din tradiția populară”, salutul „Hristos S-a Înălțat!” ține de ființa credinciosului român, a acelui om simplu peste care au trecut zeci de popoare migratoare și câteva imperii care i-au vrut credința și glia, dar el a rămas credincios credinței strămoșilor. De ce? Pentru că în toate necazurile care au venit peste el, românul a avut nevoie de sentimentul de „Înălțare”.

Înălțarea – semnul îndumnezeirii firii omenești, după Înviere

Hristos Se află în continuare cu trupul în mijlocul nostru, atunci când noi ne adunăm împreună, în numele Lui, constituind Biserica. Aici și El ni se oferă în Sfânta Împărtășanie. Prin Înălțare, Hristos nu mai este prezent într-un singur loc, așa cum suntem noi. Ci e prezent pretutindeni unde creștinii Îl cheamă, se roagă în numele Lui și fac fapte potrivit Evangheliei pe care ne-a dat-o să o propovăduim mai departe.

Minuni ale Sfântului Simeon din Muntele Minunat

O femeie care avea un copil mut și demonizat s-a apropiat cu credință și a pus copilul la picioarele stâlpului. Ridicând ochii, copilul vede fereastra închisă și deodată ca un fulger luminos și foarte strălucit a coborât de sus din adăpostul de piele și un vuiet mare s-a făcut și s-a auzit un glas zicând: „Ieși, duh necurat, izgonit de Hristos prin Sfântul Simeon”. Și îndată a fost tămăduit copilul și vorbea, mulțumind și slăvind, împreună cu mama lui, pe Dumnezeu.

Înțelesul Evangheliei citite la slujba înmormântării

Rostirea pericopei din Evanghelia după Ioan capitolul V, versetele de la 24 la 30, în fața celor prezenți la slujba de Înmormântare atinge punctul maxim al învățăturii duhovnicești ce se desprinde din această slujbă.

Pagini