înviere

Dragostea învinge moartea – sufletele care se iubesc vor fi veșnic împreună

Dumnezeu a dăruit celor ce sunt mântuiți să rămână împreună până la ziua învierii și să se bucure, așteptând să li se facă pentru totdeauna dreptatea dumnezeiască.

Când iert, încep să iubesc

Iertarea este un act de iubire. Dacă iert pe cineva, încep să-l iubesc.

Pentru blândeţea și răbdarea cea nespusă a Domnului

De răbdarea Ta cea multă Blândul meu Mântuitor Toate s-au mișcat în lume Și în ceruri cu fior.

„Rugăciunile sfântului au înviat-o din morți” ‒ mărturia unei familii care a trăit o minune

Înțelegând că fetița mea a murit, eu într-o stare disperată, am stat în genunchi în fața icoanei Mântuitorului și am început să mă rog cu lacrimi: „Doamne! Eu sunt păcătoasă! Ia-mi viața mea, numai lasă viața acestei copile!”. După aceasta, am aprins tămâie și am cădit în jurul fetiței. Deodată mi-am amintit că, în ziua proslăvirii și canonizării preacuviosului Kukșa de Odessa (22 octombrie 1994), la mănăstirea de călugări a Adormirii Maicii Domnului, primisem părticele din veșmântul și din racla preacuviosului.

O minune fără dată de expirare

Sfântul Ioan Damaschin, tăindu-i-se mâna, s-a dus la Maica Domnului şi a rugat-o: „Vindecă-mi mâna!”, iar Maica Domnului i-a vindecat-o. Când citim despre asemenea vindecări, ne cutremurăm şi spunem: „Vai, ce minune!”. Da, este o minune, dar nu-i cea mai mare minune aceasta. Marea minune e Liturghia. Marea minune este prezenţa dumneavoastră în biserică, mereu la aceeaşi slujbă de 2000 de ani.

Cine e Iisus pentru noi?

Pentru noi, Iisus e Sensul vieții și al Istoriei: reazemul ei în ispitele și furtunile timpului. Iisus e asemănarea după care tânjim și însetăm de-a lungul deșertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastră, dar, mai mult decât acestea, Iisus este Prietenul nostru, care singurul ne rămâne credincios și nu ne părăsește niciodată.

Binecuvântările care se rostesc la înmormântare – ce înseamnă și care e rolul lor?

Din textul „Binecuvântărilor morților” se poate desprinde învățătura prin care se descoperă celor prezenți calea care duce la bucuria veșnică, adică la mântuire, prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu semnalate în textul acestor cântări.

(Video) Pocăința adevărată duce la simțirea efectivă a harului lui Dumnezeu din noi

Fragment din Întreabă preotul LIVE – „Prin pocăință autentică ajungem nu pocăiți, ci înviați” – Pr. Răzvan Ionescu.

Cărbuni încinși în mâna dreaptă, curaj până la capăt ‒ mucenicia Sfântului Varlaam

Au făcut foc pe altar, ca să aducă jertfă demonilor; chinuitorii stăteau lângă altar; a fost adus mucenicul; i-au poruncit să ţină mâna dreaptă deasupra altarului şi au făcut din palma mucenicului un fel de jertfelnic de aramă în care au pus cu viclenie tămâie aprinsă. Nădăjduiau ca mâna să-i fie biruită de tăria focului, spre a-l sili să dea îndată drumul tămâiei pe altar. Vai, cât este de felurită viclenia necredincioşilor! Îşi spuneau: „Dacă nu i-am încovoiat voinţa cu nenumăratele chinuri, să-i încovoiem prin foc măcar mâna acestui luptător dornic de luptă. Dacă nu i-am zguduit sufletul prin felurite uneltiri, să-i zguduim măcar mâna, punându-i-o în foc!”. Dar ticăloşii n-au reuşit nici cu această nădejde a lor. Flacăra a mâncat mâna, dar mâna a rămas, ţinând flacăra, ca pe cenuşă.

Hristos – Domnul vindecării și al Vieții

Înviați din ghearele morții sufletului, suntem și noi poftiți a adăsta cu inimă iubitoare asupra aproapelui. A-l învia și-al scoate din ghearele durerii și ale neputinței. A-i oferi umărul pe care să plângă și-mbrățișarea caldă, ce topește gheața de pe baierele inimii. Nu-i ușor tare, dar nici greutatea nu-i de nepurtat. Îndrăzniți!

Pagini