înviere

Ce înseamnă afundarea de trei ori în apa botezului?

Prin botez, spălându-ni-se păcatele, ne facem astfel părtași morții și Învierii lui Hristos, intrăm într-o viață nouă, suntem morți pentru păcat și înviem pentru Dumnezeu.

Ce simbolizează scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii?

Scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii actualizează, simbolic, arătarea Domnului după Înviere şi vestirea Învierii Sale întregii lumi.

Înțelesul Evangheliei citite la slujba înmormântării

Rostirea pericopei din Evanghelia după Ioan capitolul V, versetele de la 24 la 30, în fața celor prezenți la slujba de Înmormântare atinge punctul maxim al învățăturii duhovnicești ce se desprinde din această slujbă.

În Sfânta Liturghie, preotul ia parte la jertfa mântuitoare a lui Hristos Însuși

Pregătindu-se cu frică şi apropiindu-se cu evlavie, prin însuşi conţinutul slujirii sale, preotul este atras pe tărâmul Dumnezeiescului. El începe Liturghia invocând înfricoşătorul Nume al Sfintei Treimi şi continuă să fie suspendat în Duhul între Creator şi întreaga existenţă creată. 

Fericit cel care acordă atenție celui sărman!

Milostenia și atenția acordată celor sărmani Îl bucură pe Dumnezeu, iar El ne trimite apoi, și nouă, darurile Sale.

Ce vrea să spună Mântuitorul prin cuvintele jug şi sarcină?

Pentru aceste suflete mari, într-adevăr jugul este bun şi sarcina uşoară – fiindcă Hristos este dragostea lor şi nădejdea lor. Iar cu Hristos, şi pe cruce este uşor, şi în mormânt este luminos, şi în iad este plăcut.

Binecuvântările care se rostesc la înmormântare – ce înseamnă și care e rolul lor?

Din textul „Binecuvântărilor morților” se poate desprinde învățătura prin care se descoperă celor prezenți calea care duce la bucuria veșnică, adică la mântuire, prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu semnalate în textul acestor cântări.

Unei familii evlavioase care întreabă cum a înviat Hristos

Aşa cum soarele răsare în Asia dintr-o dată, şi ziua ia locul nopţii. Aşa cum apăsaţi întrerupătorul electric într-o cameră cufundată în întuneric, şi dintr-o dată s-a făcut lumină, într-un chip asemănător a fost şi Învierea Domnului din moarte la viaţă. Pe tăcute şi într-o clipă.

Tragedia omului constă în ignorarea vieții veșnice

Tragedia se găseşte numai în soarta omului, a cărui privire nu trece dincolo de hotarele acestui pământ.

Timpul liturgic este un veșnic prezent

Biserica nu este supusă timpului curgător. Biserica, prăznuind diferite evenimente ale prezenţei Domnului pe Pământ, nu săvârşeşte aceasta pentru o simplă amintire, în sensul psihologic al termenului, ci „trăieşte” în chip tainic aceste evenimente prăznuite.

Pagini