înviere

Cărbuni încinși în mâna dreaptă, curaj până la capăt ‒ mucenicia Sfântului Varlaam

Au făcut foc pe altar, ca să aducă jertfă demonilor; chinuitorii stăteau lângă altar; a fost adus mucenicul; i-au poruncit să ţină mâna dreaptă deasupra altarului şi au făcut din palma mucenicului un fel de jertfelnic de aramă în care au pus cu viclenie tămâie aprinsă. Nădăjduiau ca mâna să-i fie biruită de tăria focului, spre a-l sili să dea îndată drumul tămâiei pe altar. Vai, cât este de felurită viclenia necredincioşilor! Îşi spuneau: „Dacă nu i-am încovoiat voinţa cu nenumăratele chinuri, să-i încovoiem prin foc măcar mâna acestui luptător dornic de luptă. Dacă nu i-am zguduit sufletul prin felurite uneltiri, să-i zguduim măcar mâna, punându-i-o în foc!”. Dar ticăloşii n-au reuşit nici cu această nădejde a lor. Flacăra a mâncat mâna, dar mâna a rămas, ţinând flacăra, ca pe cenuşă.

Niciun alt gând decât Rugăciunea

La Piatra Neamț 10 s-au stins în locul unde așteptau vindecarea. O flacără le stinge orice speranță. Numai în inima celor din casele lor să nu fii. A lor și a celor doi medici dintre care unul a asumat cu viața profesia pe care unii o bagatelizează și o hapsânesc de ani buni. Sper din toată inima să supraviețuiască cât mai mulți din cei răniți.

Cum să înviem zilnic

Părinţii Bisericii ne îndeamnă să lucrăm pentru o înviere continuă din păcat, silindu-ne să restaurăm firea umană căzută în tenebroase patimi, cu gândul la Învierea lui Hristos, care devine învierea noastră prin unirea cu El. Nu ne vine uşor să înviem zilnic, căci drumul se dovedeşte anevoios, presărat cu multe ispite, încercări ori afundări în cumplita vinovăţie.

„Atingerea vindecătoare a sfințeniei” – IPS Ioachim

După ce a îndepărtat pe toți cei care se găseau în interiorul camerei unde se afla copila, Domnul Iisus a intrat împreună cu părinții ei și cu trei dintre ucenicii Săi – cu Petru, cu Ioan și cu Iacov. Nu lasă mulțimea să fie martoră la această mare minune, așa cum nici în momentul  propriei Sale înviere nu vor fi decât puțini martori, pentru a ne arăta că faptele noastre bune trebuie săvârșite în taină, pentru a primi răsplata doar de la Dumnezeu.

Iair, pedagog al părinților care-și iubesc copiii

Moartea nu are milă. Ia pe cine voiește, pe vârstnici sau pe tineri și, de multe ori, când ne așteptăm mai puțin. Moartea este nefirească. Dumnezeu nu a făcut moartea. Moartea a fost și este aleasă de noi. Ne este frică de ea. Totuși, și moartea se teme de Cineva și este învinsă de Cineva. Învierile din morţi săvârșite de Mântuitorul sunt anticipări şi semne profetice ale marii minuni a Învierii lui Hristos şi, prin El, ale învierii noastre a tuturor la viaţa cea veşnică.

Prima Linie, a doua Linie... 22 de milioane de Linia Întâi

Am urmărit și trăit în ultimele luni zbaterea lumii. Un cocktail Molotov care ne-a bubuit în față. Un soi de neașteptată explozie de adevăr peste fețele noastre machiate cu ciudata fericire de a fi nefericiți. Și dintr-o dată peste noi, tăvălug, adevăruri pe care le-am ocolit, amânat în cunoaștere ori le-am acoperit în faldurile inconsistentului imediat: boala, neputința, moartea. Un soi de nebunie primară a aprins comunicarea socială.

Lacrimile Sfântului Sever preotul readuc la viață un om care murise

Deodată s-a arătat un tânăr luminos cu alți purtători de lumină în întâmpinarea noastră și au zis către cei ce mă duceau pe mine: „Mergeți înapoi cu acesta, căci preotul Sever plânge pentru dânsul și pentru lacrimile lui, Dumnezeu i l-a dăruit lui pe acesta”.

Sfânta Spovedanie – despovărare de păcate și dar de la Dumnezeu

Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi puterea legării şi dezlegării păcatelor. Adică, nu numai să spună ce anume e încuviinţat şi ce anume nu e încuviinţat, ci chiar să intervină în viaţa credincioşilor, pentru despovărarea lor de păcate.

Minuni ale Sfântului Simeon din Muntele Minunat

O femeie care avea un copil mut și demonizat s-a apropiat cu credință și a pus copilul la picioarele stâlpului. Ridicând ochii, copilul vede fereastra închisă și deodată ca un fulger luminos și foarte strălucit a coborât de sus din adăpostul de piele și un vuiet mare s-a făcut și s-a auzit un glas zicând: „Ieși, duh necurat, izgonit de Hristos prin Sfântul Simeon”. Și îndată a fost tămăduit copilul și vorbea, mulțumind și slăvind, împreună cu mama lui, pe Dumnezeu.

Sfântul Apostol Petru o învie pe Tavita

După ce i-a scos afară pe toţi, Petru a îngenuncheat şi s-a rugat. Întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!”. Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut.

Pagini