În urmă cu aproape trei ani, am fost diagnosticat cu o tumoră nazofaringiană malignă!

Cu darul lui Dumnezeu și prin dragostea și purtarea de grija a semenilor mei, care m-au sprijinit, am urmat tratament în țară (chimioterapie), apoi radioterapie cu protoni în Elveția. După radioterapie, în partea stângă a nazofaringelui, unde a fost localizată tumora, nu a mai rămas decât o masă de țesut ars și inflamat. Fosa nazală (nara) nu mai exista. Am fost consultat de mulți medici ORL din Craiova și București și toți au fost mirați de cât de afectat eram de radioterapie. Pentru că mai exista un rest tumoral viabil, nimeni nu a acceptat să mă opereze în vederea reconstrucției rinofaringelui. 

Aceste efecte adverse ale radioterapiei se manifestau sub forma faptului că nu puteam respira decât folosind nara dreaptă, dar și ea era funcțională cu intermitențe. Pe gură nu puteam respira deoarece nu mai aveam salivă, iar mucoasa bucală, gâtul și limba erau uscate și inflamate. Dar problema cea mai mare era că nu puteam să dorm și, implicit, să mă odihnesc așa cum trebuie, pentru a-mi desfășura acțivitățile și viața în mod normal! Dormeam circa două ore noaptea, dar și acelea cu pauze. Mai exact, erau ațipiri de maxim 30 minute, cu pauze, pentru că mă trezeam sufocat, fără aer! Dezvoltasem și un soi de fobie, în sensul ca îmi era teamă să mai dorm, întrucât de fiecare dată mă trezeam cu senzația intensă de sufocare, din lipsa aerului. 

Această problemă apăruse în Elveția, după jumătatea tratamentului. Mai bine de trei luni n-am dormit. Am crezut că o să-mi pierd mințile! Medicii îmi spuneau să rezist așa încă un an, pentru că ei nu-și asumă riscul de a interveni chirurgical! Intervenția de reconstrucție nazală ar fi fost una dificilă, cu montare de proteză (tub) prin care să pot respira!

Pe 10 august 2021, seara, deoarece mă sufocam efectiv, am decis să plecăm cu mașina la țară, nădăjduind că acolo voi reuși să respir măcar atât cât să mă pot odihni câteva ore. Am plecat cu mare tristețe în suflet, deoarece știam că în acea seară se va face slujba de priveghere a Sfântului nostru drag de la Craiova, Sfântul Ierarh Nifon. La plecare, am trecut prin spatele catedralei și am ascultat puțin din slujba închinată Sfântului Nifon. Menționez faptul că eu am venit în Craiova la Facultatea de Teologie în anul 2005, iar în 2006 am fost angajat cântăreț al Catedralei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova. Din 2006 până în acel moment, atât eu, cât și familia mea, nu lipsisem niciodată de la slujba de priveghere a Sfântului! Mi-am amintit, fiind în mașină, de bucuria pe care o simțeam de fiecare dată când participam la hram... Am simțit un regret adânc în suflet, și, cu umilință și durere, i-am cerut iertare Sfântului Nifon pentru că nu puteam rămâne la priveghere. Nu i-am cerut Sfântului nimic altceva decât să mă ierte!

În noaptea de 10 spre 11 august, spre dimineață (orele 5-6), am simțit în nas un soi de răcoare, ca de gheață. Eram mirat de acea senzație, fără să-mi dau seama că începeam să respir pe nas, după o pauză de mai bine de trei luni! Până în timpul Sfintei Liturghii eu puteam respira normal pe nas! Am plâns de bucurie toți cei din casă, pe care, în entuziasmul minunii tocmai săvârșite, i-am trezit fără să mai țin cont de oră. După această minune, am fost la un alt consult ORL, la medicul care spunea că nu poate interveni chirurgical. Mi-a făcut o fibroscopie (endoscopie nazală ) și mi-a spus, cu uimire, că este alt nas și nu are nici o explicație pentru acest fapt! I-am povestit experiența din zilele acelea și i-am spus cine m-a operat de fapt. 

Aceasta este minunea pe care a făcut-o Sfântul Nifon cu mine, nevrednicul! Sfinții nu au nevoie de recunoștința noastră, dar noi suntem datori a spune faptele lor minunate, spre încredințarea și întărirea celor care sunt în nevoi! Sfinte Ierarhe Nifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!

Preotul Gheorghe Smădoi, Craiova, 2023