De mulți ani mă gândesc la Sfântul Nectarie și l-a ajutorul dat bunicului meu, Ioan. Însă, abia astăzi, citind iar Acatistul lui, am înțeles îndemnul de a spune lumii despre minunile pe care Dumnezeu, prin mijlocirile Sfântului, le face în viețile noastre.

Bunicul a fost diagnosticat cu cancer la vezica în anul 2002 la spitalul Județean Timișoara. Era foarte grav, tumora avea 800 de grame. Venea de departe, dragul de el! Fumase timp de 60 de ani și lucrase toata viața în mină. L-a preluat un doctor bun și ne-a spus ca va face tot ce poate, dar să n-avem mari speranțe.

Era simpatic și jovial bunicul meu, aduna totdeauna oameni în jurul lui. Era văduv și cumva supărat pe bunica pentru că a plecat la Domnul prea devreme. Dar mi-a spus: „Nu mă las! Treaba asta cu cancerul nu o cunosc și nu știu sa vorbesc despre subiect, dar o să mă țin de doctor să mă facă bine.” M-a bucurat optimismul lui.

A avut prima operatie, a doua, chimioterapie, dar încă mai fuma.

Cât era în spital, îl vizitam des. Într-o zi, intru în salon și nu e. Merg să-l caut și îl găsesc în alt salon, stând de vorbă cu un domn și ținând strâns în mână ceva. Cu o zi înainte starea lui era foarte rea, însă în acea zi m-a uimit ca s-a ridicat din pat, era foarte prins în discuție și avea multă energie. Cineva îi vorbise despre Sfântul Nectarie și despre faptul că tămăduiește bolnavii de cancer. Mi-a arătat acatistul ținut în mână și mi-a spus cât de mult crede în el, că îl va citi continuu și se va ruga neîncetat Sfântului. Așa a și făcut. S-a îmbunătățit foarte mult starea generală, în total a avut șase operații, iar pe biletul de externare la final a fost scris „Vindecat”.

A vorbit tuturor celor care au avut urechi sa audă despre măreția lui Dumnezeu și mijlocirea Sfinților și l-a iubit nespus pe Sfântul Nectarie. Vorbea cu Sfântul neîncetat. De asemenea, l-a iubit tare mult și pe Sfântul Fanurie, căruia de asemenea s-a rugat. Măicuței Domnului îi mulțumea pentru că i-a trimis Sfinți buni.

Acum, în zi de mare praznic, îi mulțumesc Bunului Dumnezeu și Sfântului Nectarie pentru că l-am avut pe bunicul mai mult timp cu noi!

(mărturie trimisă pe adresa redacției pe 9 noiembrie 2026)