Alexandru Kolosov din oraşul Horovsk, regiunea Volada, povesteşte:

„În anul 1995, sufeream rău de stomac. Aveam dureri îngrozitoare şi am fost nevoit să merg la spital. Mi-au făcut analize şi chirurgul mi-a spus să mă pregătesc de operaţie. M-au dus în salon. Durerile creşteau în continuu. Am petrecut noaptea în suferinţe insuportabile. În ziua următoare, m-a vizitat arhimandritul Arsenie, în biserica căruia slujesc ca paracliser. A adus cu el autobiografia arhiepiscopului Luca, cu titlul Am iubit pătimirea. Pe copertă era fotografia arhiepiscopului. Încă nu se recunoscuse oficial sfinţenia lui, dar noi îl consideram sfânt. Am luat cartea în mâini şi l-am rugat să mă ajute.

Durerile continuau. Am pus cartea pe stomac, m-am învelit cu cearşaful şi am început să mă rog către sfânt. M-am rugat mult timp şi, fără să-mi dau seama, m-a luat somnul. M-am trezit pe la unu noaptea. Cartea se afla pe stomacul meu. Am sărutat fotografia Sfântului Luca. Mi-am pipăit stomacul, care nu mă mai durea. Am început să-l apăs pe toate părţile. Nu am simţit nici o durere. Sufletul mi s-a umplut de bucurie şi i-am mulţumit Sfântului Luca pentru tămăduirea mea. Nu mai era nevoie de operaţie. La ora şapte de dimineaţă a venit chirurgul Pavlov Victorovici. M-a consultat la stomac. A văzut că nu mă doare şi mi-a zis:

– E un fenomen provizoriu. Operaţia trebuie să se facă, cum au arătat şi rezultatele analizelor.

Eu i-am spus:

– Stomacul nu mă mai doare şi nu am nevoie de operaţie.

Chirurgul a răspuns:

– Dacă aşa crezi, să aşteptăm, dar peste puţin timp tu singur ne vei ruga să te operăm.

Am rămas încă şapte zile. Mi-au făcut şi alte analize. Primele două au ieşit rău. Dar a treia a arătat că nu am nimic. Am ieşit din spital sănătos. Deşi au trecut patru ani, nu mai simt nici o durere. În martie 1999 am mers la Simferopol să-i mulţumesc Sfântului Luca”.

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Arhiepiscop Luca 1877-1961. Chirurgul fără de arginți, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, pp. 384-385)