Dumnezeu nu Se ascunde de om. Omul păcătos se ascunde de Dumnezeu; se tot ascunde până ce Îl pierde cu totul din vedere. Precum stă scris despre strămoșii oamenilor când au păcătuit: și s-a ascuns Adam și femeia lui de către fața Domnului Dumnezeu între pomii Raiului. Precum atunci, așa și acum. De fiecare dată când omul face un păcat greu, el se ascunde de Dumnezeu în spatele naturii. Și se pierde între făpturi, se pierde între pomi și pietre și animale ca într-o treime idolească înrudită cu el, se scufundă în umbra naturii. Și după cum se vorbește de eclipsă de soare atunci când luna îl acoperă pe acest luminos împărat al naturii, așa s-ar putea vorbi și despre o eclipsă de Dumnezeu, Soarele dreptății în privința celor ce L-au acoperit de ochii lor cu natura pe Făcătorul naturii.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sofia, p. 160)