Am trăit să o văd şi p-asta. Secular-umanişti din România se îngrijorează de finanţarea Bisericii. În fapt, este o scenetă tragi-comică, ce se joacă de ceva vreme în spaţiul mediatic românesc: sterilizarea ecologică a valorilor religioase din spaţiul public. Iar acum se trece la un nou nivel. Parlamentar. 

Vă mai aduceţi aminte? Icoanele şi ora de religie din şcoli, finanţarea Bisericii, aşa-zisa intoleranţă a BOR la nou şi, în general, prezenţa religiei în zona publică. Acestea sunt câteva subiecte care, de ani de zile, străbat mass-media românească, toate generate din aripa plăpândă şi verde a secular-umaniştilor. Deşi declarativ, ei sunt susţinătorii dezvoltării armonioase şi ecologice a omului, realitatea este alta. Singura ţintă şi singurul scop în viaţă al acestora este o ecologie bizară: să sterilizeze spaţiul public românesc de valorile religioase. Pentru asta au început cu bisericile din parcuri. Ei n-au atâtea probleme de mediu câte au cu divinitatea şi, prin urmare, ţinta sunt cultele: ele trebuie să dispară din zona publică, să devină o chestiune privată.

Ideea nu este nouă. Ea vine de peste Ocean, din America, ţara diversităţii şi diversiunilor religioase. Ideea face casă bună cu iluminismul secular-umanist al Revoluţiei Franceze, când omul a vrut să devină autonom faţă de divinitate, să trăiască după bunul plac. Numai că, atunci când aceste chestiuni se întâmplă în numele democraţiei, mă cam ia cu frig. Unde vom ajunge, când libertinajul va transforma libertatea în robie?

Recent, domnul parlamentar Remus Cernea a intrat pe scena mediatică din nou, cu o nouă pălărie, pusă la aceeaşi…idee. Finanţarea cultelor de la buget. Aceasta deoarece o mai făcuse prin februarie, dar nu l-a luat nimeni în seamă. Probabil nu era pălăria suficient de atrăgătoare. Numai că, de data asta, show-ul domniei sale cu pălăria nouă a fost tragi-comic. Iată de ce:

1. Tragic, deoarece tânărul şi neexperimentatul parlamentar nu a aflat că, înainte de a te arăta presei, trebuie să ai ceva consistent în mapa de parlamentar, nu doar idei. Până acum, domnia sa a crescut în imagine şi popularitate doar aruncând sistematic declaraţii spre Biserică şi atrăgând voturile nemulţumiţilor. Asta e simplu. Mai complicat este atunci când trebuie să dai nişte răspunsuri concrete şi nu le poţi da, deoarece susţii că încă mai lucrezi. Păi lucrează, şi apoi arată-te. Strategia demagogiei este practicată şi de alţi demnitari care, în loc să elaboreze un proiect cap-coadă şi să facă ceva concret, din strategie de imagine, anunţă cam ce idei au, după care…Dumnezeu cu mila. Am mai văzut miniştri care, dornici de imagine,  făceau declaraţii în fiecare zi, pe subiecte de genul „este posibil să…”, după care nu urma nimic. Celebrul şi revoluţionarul „Mircea, arată că lucrezi” nu a dispărut. Nu mai bine faci ce ai de gând şi apoi vii şi prezinţi? Dar este important e să fii văzut, pentru a fi votat.

2. Tragic, deoarece în numele democraţiei, secular-umaniştii ecologici doresc asanarea spaţiului public de toxina numită religie (în opinia lor). Este reacţia tipică omului incomodat de divinitate. Dacă spaţiul public aparţine, democratic, tuturor, de ce religia nu are loc? Simplu, pentru că incomodează viitoarele decizii. La uşile legislative ale României se înghesuie, rând pe rând, nişte presiuni imorale, dar cu tentă de legalizare: căsătoriile LGBT, prostituţia, afaceri globale oneroase. România este în satul global numit Terra, iar pe anumite străzi imoralitatea triumfă victorioasă. Curând, ea va ajunge şi pe strada noastră şi îşi va cere drepturile în spaţiul public. Numai că, pe strada românească (şi pe alte câteva), stă un pietroi cam mare şi cam tare: cultele. Şi atunci, ce faci? Macini sistematic pietroiul, prin asediu mediatic, în care cultul este arătat cu degetul, ca o infecţie publică. E drept şi trist că asta se întâmplă şi cu ajutorul nesperat al tăcerii pietroiului.

3. Tragic, deoarece este subuman să generalizezi căderea lui Iuda la nivelul tuturor Apostolilor. Cam aşa fac liber-cugetătorii, când e vorba de credinţă. Păcatele unor slujitori (adeseori dezbrăcaţi pe nedrept şi de prezumţia de nevinovăţie) ajung criterii generale de evaluare a Bisericii. Când un medic omoară un om, nu înseamnă că medicina nu mai este bună. Când un jurnalist face o prostie, nu înseamnă că aşa este toată mass-media. La preoţi nu se poate aplica acest criteriu?

4. Comic, pentru că domnul deputat chiar crede că noi îl vom crede. Ultima reprezentaţie a fost demnă de Caragiale. A lansat o idee, politicienii s-au revoltat (deh, au şi ei nişte calcule), după care deputatul a întors-o, susţinând că a fost greşit înţeles. El zice că este nedrept ca Biserica să fie la mâna politicienilor şi că mai bine, prin propunerea sa, ea îşi asigură o finanţare independentă şi stabilă. Aparent corect, dar riscant pentru viitorul politic al domnului Cernea. Poate că de acolo, din Parlament, nu mai vede că toată ţara este la mâna politicului, şi, în curând toată planeta este prinsă în jocul politico-economic. Şi asta datorită chiar lor, a politicienilor, care fac aproximativ ce vor ei, cu banii noştri. Poate mai eficient ar fi ca domnul deputat să o ia în ordinea procentelor: mai întâi să rezolve majoritatea, nemulţumită că banii ei se duc pe proiecte aiuristice, sau se fură din ce în ce mai ingenios, şi apoi poate să rezolve şi minoritatea atee, spre a nu mai finanţa, prin buget, cultele. Îl asigur că dacă rezolvă furtul din prima parte, Biserica o să fie finanţată mult mai generos de enoriaşi. Exact cum îşi doreşte dânsul.

5. Comic pentru că, atunci când, personal, am încercat să mă lămuresc, am primit nişte răspunsuri atât de copilăreşti, încât mi-a fost jenă de faptul că eu plătesc un deputat atât de nepregătit, dar care învaţă repede şiretlicurile lumii politice. Reiterez public, nelămuririle mele către domnul Cernea, deoarece, deşi s-a prezentat, fariseic, dornic de dialog, nici până la ora asta nu am primit un răspuns la invitaţia de a le dezbate serios. Iată-le, pe scurt:

a) Proiectul său vizează scoaterea valorilor religioase din discuţiile politice şi publice. Adică separaţia totală a Bisericii de Stat?

b) Proiectul va interzice, pe viitor, finanţarea cultelor de către diverse bugete publice, locale sau naţionale?

c) Proiectul său ia în calcul restituirea bunurilor bisericeşti confiscate de regimul Cuza, moment în care însuţi Statul s-a angajat la susţinerea cultelor din buget?

d) De ce s-a adus în discuţie sistemul din Germania (similar şi în alte ţări), care nu are nici o legătură cu datele religioase concrete din România? România este mult mai apropiată, ca structură religioasă, de Grecia. De ce nu se merge pe modelul grecesc? Ar fi hazliu să se răspundă că acolo este criză, din cauza Bisericii. (Oricum este o întrebare retorică, deoarece răspunsul se înţelege din acţiunile şi declaraţiile de până acum ale deputatului).

4. Comic, deoarece domnul Cernea nu a aflat (încă) un adevăr teologic. Când polemizezi cu Biserica, ai toate şansele ca să termini dialogul convertit la credinţă. Aceasta deoarece Biserica este susţinută de însăşi capul ei, Hristos, în faţa căruia nici un argument contra nu poate sta în picioare: porţile iadului nu o vor birui pe dânsa. A fi contra lui Dumnezeu este de-a dreptul nebunesc (citez din Psalmistul David: Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!")

Am spus, în glumă, că mi-aş risca până şi credinţa, declarându-mă ateu, doar să am şansa unor polemici cu domnul Cernea. Domnia sa şi-ar risca oare ateismul, pentru un dialog creştinesc pe nelămuririle mele?

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Părintelui Eugen Tănăsescu de pe adevarul.ro)