Este nevoie mai întâi de multă rugăciune, că fără Dumnezeu nu putem face nimic (Ioan 15,5). Întâlnirile între biserici sunt bune, evanghelice, căci astfel creștinii se cunosc destul de bine unii pe alții și încetează ura confesională. Însă, de aici pînă la unire este departe ca până la ceruri, că nicio Biserică neortodoxă nu va renunța la credința ei ca sa vină la Biserica Ortodoxă. Se cere membrilor Bisericii Ortodoxe să fie cu mare grijă, ca nu cumva să se renunțe la ceva din tradiția noastră milenară, din învățăturile Sfinților Părinți și, mai ales, din dogmele Bisericii Ortodoxe, stabilite și apărate de atâția sfinți și cu atîta jertfã. Că dacã Sfinții Părinți întruniți în cele șapte Sinoade ecumenice și la cele 11 sinoade locale în primele veacuri creștine nu ar fi fost cu mare atenție la apărarea dogmelor si învățăturilor dreptei credințe ortodoxe, noi astăzi nu mai eram creștini ortodocși. Deci, trebuie să fim cu luare aminte ca jertfa sfinților nostri părinți să nu fie zadarnică. Astfel, ne pierdem si noi mântuirea si dezbinăm și pe credincioșii Bisericii Ortodoxe atât de statornici, evlavioși si devotați. 

(Arhim. Ilie Cleopa, Lumina si faptele credinței, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, p. 198)