Numeroşi studenţi şi membri ai ASCOR Iaşi au participat marţi seară la conferinţa „Egalitate şi diferenţe în familia ortodoxă“, susţinută de pr. prof. univ. dr. Constantin Coman, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, în Sala  Aula Magna „Mihai Eminescu“ din Corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza“. În debutul întâlnirii, invitatul a precizat că tema propusă spre discuţie a fost una prioritară în activităţile de la începutul carierei sale didactice şi preoţeşti, după care a intrat în subiectul propriu-zis al conferinţei, vorbind despre însoţirea dintre bărbat şi femeie, văzută ca un dar de la Dumnezeu: „Rodirea dintre soţi este lucrul lui Dumnezeu şi este în iconomia dumnezeiască, iar însoţirea bărbatului cu femeia este una dintre marile taine ale existenţei umane, o chemare dumnezeiască esenţială. Este un lucru deosebit de important această însoţire, pentru că în ea se îngemănează în primul rând voia dumnezeiască care l-a gândit aşa pe om, bărbat şi femeie, apoi faptul că Dumnezeu a pus în această însoţire sensul vieţii omeneşti, acela al întrajutorării, şi împlinirea tainei iubirii, sensul ultim al existenţei. Naşterea de prunci, care este de asemenea o mare taină, eu nu o includ în mod necesar în explicarea însoţirii ca atare, fiindcă ea este rodirea însoţirii, care ţine de Bunul Dumnezeu“.

În continuare, pr. prof. univ. dr. Constantin Coman a subliniat că bărbatul şi femeia au vocaţii diferite şi daruri complementare şi, de aceea, ei nu pot fi egali: „Cheia împlinirii căsniciei şi a fericirii în familie este conştientizarea darului de a stăpâni al bărbatului şi al darului de a se lăsa stăpânită şi de a se supune al femeii, cu menţiunea corectării mentalităţii şi a percepţiei pe care o avem despre stăpânire. Bărbatul căruia femeia îi va spune o săptămână la rând «Cum spui tu» îşi va pune cu siguranţă anumite întrebări, îşi va asuma responsabilitatea vocaţiei stăpânirii şi nu va decide niciodată de unul singur, ci împreună cu cea pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu, şi nu pentru folosul său, ci în favoarea soţiei. Astfel, lucrul pe care soţia l-ar fi obţinut sau nu revendicând, îl va obţine mult mai uşor ca dar al bărbatului şi ca gest de iubire al acestuia. Când intervine filosofia dreptăţii, a echităţii, a îndreptăţirii, nu mai are loc acolo dragostea. Când a apărut pentru prima dată, de exemplu, reproşul «nu mă mai iubeşti», ai luat dreptul celuilat de a te iubi, fiindcă ai pus presiunea obligativităţii“.

Spre finalul întâlnirii, invitatul a subliniat că revendicarea nu este proprie creştinismului: „Cheia vieţii veşnice este jertfa, adică Crucea, iar calea iubirii este sacrificiul de sine, şi nu revendicarea drepturilor. Aceea este răsturnarea, este pervertirea firii. Ce ai tu al tău ca să revendici? De unde te-ai născut? Ce ai pus tu la temelia ta vreodată ca să revendici? Totul îţi este dat. Tu însuţi îţi eşti dat. Barbatul sau femeia ta îţi este dăruită, în cele din urmă. Nimic nu este al tău, şi totuşi societatea actuală este dominată de ideologia revendicării drepturilor“.

În cea de-a doua parte a conferinţei, pr. prof. univ. dr. Constantin Coman a răspuns întrebărilor adresate de cei prezenţi.