Egoismul e ca războiul atomic pentru călugăr
M-am rugat Maicii Domnului să-mi dea un dar să nu mai cârtesc (cu orbirea) și s-a milostivit spre mine. Acum mi-a dat să înțeleg că, așa cum sunt, îmi este de folos. Și acum sunt în pace. Mi-a fost și-mi este de folos să fiu așa.
Este foarte simplu, cum spun grecii – „Kalo gheros”, adică bătrân bun. Adică trebuie să ai bunătate. Deci noi, ca și călugări, am ieșit din lumea asta ca să avem bunătate, să nu mai fim ca lumea. Egoismul e ca războiul atomic pentru călugăr.
Îi tot trimit la mine, Mănăstirea Vatoped, zicând că sunt duhovnicesc, dar nu e așa. Nici măcar nu-i văd, și ce să le spun? Eu nu am darul cuvântului! Ce să le spun eu, un biet orb? Sunt un bătrân orb. Vai și amar de mine! Dar sunt român. Și de asta nu mă las. Sunt român și îmi iubesc neamul. Să mă scuzați, că eu sunt numai așa, de formă, om, dar încolo, vai de capul meu! Nu numai că nu văd, dar sunt și bătrân, și bătrânețile au greutăți titanice.
M-am rugat Maicii Domnului să-mi dea un dar să nu mai cârtesc (cu orbirea) și s-a milostivit spre mine. Acum mi-a dat să înțeleg că, așa cum sunt, îmi este de folos. Și acum sunt în pace. Mi-a fost și-mi este de folos să fiu așa.
(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 283-284)