Înaltpreasfințitul Părinte Justinian Chira a trecut la Domnul

Înaltpreasfințitul Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a trecut la Domnul în această dimineață la ora 10.30.

Înaltpreasfințitul Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a trecut la Domnul în această dimineață la ora 10.30. În seara zilei de sâmbătă, 29 octombrie 2016, Înaltpreasfinția Sa a suferit un infarct miocardic și a fost internat la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Baia Mare.

Înaltpreasfințitul Justinian Chira s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiș din județul Maramureș, dintr-o familie de țărani evlavioși, la botez primind numele de Ioan.

A urmat școala primară în satul natal (1928-1934). Între 1934-1941 a fost reținut acasă de părinți pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de băieți „Simion Ștefan” din Cluj. Mânat de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, ca frate de mănăstire în 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Justinian în 1942. La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia de către Preasfințitul Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. Între 22 noiembrie 1942 și 10 martie 1943 este încorporat, în ciuda hainei clericale, în armata maghiară la Mișcolț. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăstirea Rohia trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea țării și a Transilvaniei. În zorii în care această speranță devenea o certitudine, este numit stareț la Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de 23 de ani, Justinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaș aproape 30 de ani – una dintre cele mai îndelungate și rodnice stăreții.

Sărbătorirea hramului mănăstirii, la 15 august 1944, s-a desfășurat într-o atmosferă sufletească nemaiîntâlnită. Episcopul Nicolae Colan, înțelept și înflăcărat patriot, a slujit cu mare fast, reaprinzând speranțele eliberării în sufletele credincioșilor.

Obștea monahală era alcătuită din șapte persoane, dintre care cinci foarte tineri. Episcopul Nicolae Colan i-a încurajat, afirmând: „Suntem convinși că (…) se va forma aici un focar de viață duhovnicească demnă de tradiția mănăstirilor românești”. Viziunea a fost pe deplin confirmată.

Noul stareț a știut să reînvie viața monahală după regulile stabilite de întemeietorii monahismului ortodox. În cei aproape 30 de ani de stăreție, Bunul Dumnezeu l-a ajutat sa realizeze lucruri minunate atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan edilitar-gospodăresc. El a statornicit ca temelie a vieții și trăirii duhovnicești vechile reguli vasiliene ale monahismului: munca, rugăciunea și studiul.

Starețul Justinian Chira s-a preocupat îndeaproape de formarea unor viețuitori statornici și cu dragoste de mănăstire, îngrijindu-se de pregătirea lor intelectuală. A formulat și câteva reguli de viață mănăstirească, dintre care amintim:

1) Să nu se primească frați din alte mănăstiri (principiul statorniciei);

2) Să nu fie primiți cei ce veneau cu gândul de a-și face o situație sau fugeau de răspundere în fața vieții ori în fața muncii,întrucât așezământul cerea „zdroaba călugărească” (regula muncii);

3) Să nu fie primiți sentimentalii sau decepționații (regula vocației );

4) Să fie primiți numai oameni sănătoși, din familii cinstite, serioase și respectate în satul lor (regula credinței, a caracterului și a testării sociale).

Toate aceste reguli impuneau o soluționare riguroasă a credincioșilor dornici de viață monahală. De aceea, după 1944, s-a format la Rohia o obște nouă, cu tineri din satele din jurul mănăstirii, vrednici, statornici, legați de mănăstire și de poporul de aici. Studiile și le-a completat ulterior, fiind absolvent al Seminarului Teologic din Cluj Napoca și al Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea Preasfințitului Teofil al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales episcop-vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului.

În septembrie 1990 a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, fiind instalat la 11 noiembrie 1990. În această calitate inițiază reorganizarea de curând reînființatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului. În acest scop a cerut înființarea postului de episcop-vicar pe seama Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, post în care l-a propus pe arhimandritul Justin Hodea, starețul Mănăstirii „Sfanta Ana” – Rohia, care devine astfel Preasfințitul Justin Sighețeanu. A depus strădanii pentru înființarea unui Seminar Teologic la Baia Mare, municipiu reședință episcopală și pentru înființarea Secției de Teologie Ortodoxă la Universitatea de Nord din Baia Mare.

Ca episcop-vicar la Cluj a desfășurat o bogată activitate misionar-pastorală, administrativ-gospodărească și culturală.

A rectitorit Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe care a condus-o până astăzi, a sfințit sute de biserici, a rostit mii de cuvântări, multe dintre ele fiind înregistrate și păstrate în audioteca Eparhiei. A ținut un jurnal permanent cu însemnări, cugetări și evenimente din viața Bisericii, care a depășit 130 volume în manuscris. A pus piatra de temelie la peste 80 de biserici noi, s-au înființat încă trei protopopiate noi – cel de Vișeu, de Chioar și Oaș. Numărul preoților Eparhiei Maramureșului a crescut de la 325 la 560 – deci s-au înmulțit numărul parohiilor sau au fost numiți mai mulți preoți la același altar. Ca arhiereu a hirotonit peste 300 de preoți atât în calitate de episcop vicar la Cluj, cât și ca eparhiot la Maramureș. Față de patru mănăstiri câte erau în 1992, astăzi în Eparhia Maramureșului și Sătmarului există peste 30 de mănăstiri și schituri – cele mai multe cu realizări dintre cele mai frumoase, biserici noi, case monahale, adevărate ansambluri mănăstirești.

În decursul vremii a colaborat la diferite publicații bisericești și laice, între care amintim: „Viața Ilustrată”, „Renașterea”, „Tribuna Ardealului”, „Telegraful Român”, „Mitropolia Ardealului”, „Mitropolia Banatului”, „Îndrumătorul bisericesc” – Sibiu, „Îndrumătorul pastoral” – Alba-Iulia, a editat „Îndrumătorul bisericesc” – Cluj-Napoca (1978-1989); a inițiat și editat foaia eparhială „Graiul Bisericii Noastre” – Baia Mare.

Între lucrările sale de seamă, pomenim: Darurile Bisericii, Cluj-Napoca, 1983 și Viața Maicii Domnului, Cluj-Napoca, 1986.

La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop onorific de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în Catedrala Sfânta Treime din Baia Mare.

Citește alte articole despre: IPS Justinian Chira, trecut la Domnul, adormire

Ultimele din categorie