Opera religioasă prezentată aseară, Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Cuvioasă Parascheva, a ilustrat, în chip sintetic şi simbolic, întreaga istorie a mântuirii omului. Cele cinci tablouri ale operei i-au purtat pe spectatori „ca-ntr-un pelerinaj de la statutul de «străini şi locuitori vremelnici» la cel de «împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu» (cf. Efeseni 2, 19)“, după cum a spus pr. Constantin Sturzu, cel care a alcătuit libretul compoziţiei, alături de compozitorul Viorel Munteanu.

Omagiu adus numeroşilor pelerini care vin, an de an, la Iaşi

Cele cinci tablouri ale Oratoriului Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Cuvioasă Parascheva expuse aseară publicului, care a umplut sala mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, au fost intitulate astfel: „Mântuirea obiectivă“, „Mântuirea subiectivă“, „Popas obligatoriu: mântuirea de patimi“, „Popas final: naşterea în Cer“ şi „Călăuză spre sfinţenie“.

Fiind o operă extrem de complexă - pentru soprană, mezzosoprană, tenor, bas, recitator, cor mixt, cor bizantn, cor de copii şi orchestră -, oratoriul a reprezentat o expresie a recunoştinţei faţă de Sfânta Parascheva şi un omagiu adus numeroşilor pelerini care vin, an de an, la Iaşi.

Spectacolul a readus în actualitate, pentru un public larg, un gen al muzicii clasice şi un fenomen paradigmatic în câmpul spiritualităţii balcanice: pelerinajul de Sfânta Parascheva de la Iaşi.

O tâlcuire lămuritoare asupra pelerinajului de la Iaşi şi asupra oratoriului închinat Sfintei a oferit aseară, înainte ca opera să fie pusă în scenă, scriitorul Grigore Ilisei: "Pentru lucrarea de-a lungul anilor a compozitorului Viorel Munteanu, atât de vrednică, atât de rodnică, în 2014, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan i-a înmânat, la un ceas de celebrare, distincţia "Crucea Moldavă", în semn de recunoştinţă, de reverenţă pentru ceea ce domnia sa făcea, dând glas cântului care este scara de mătase pe care sufletul nostru urcă spre cerul dumnzeiesc. Şi atunci, VIorel Munteanu, într-un ceas destăinuitor, mărturisitor, a spus: «Am să mă rog mult şi dacă voi fi sănătos voi da o lucrare importantă Bisericii noastre!». Şi, iată, momentul acesta atât de important pentru evoluţia creaţiei, care marchează o culminaţie a creaţiilor în acest domeniu, a venit. Viorel Munteanu a lucrat vreme de trei ani, laborios şi râvnitor. A lucrat mai ales rugându-se, pentru că starea care-ţi dă solemnitatea actului creator e în primul rând o stare de meditaţie, de rugă. (...) Cântul cred că este poarta prin care putem coborî în inima noastră, adică ne putem uni cu Dumnezeu. Această lucrare, oratoriul, este închinată Sfintei Cuvioase Parascheva. Cu siguranţă, sufletul lui Viorel Munteanu a rezonat ca o cutie de vioară la ceea ce se petrece în fiecare an, în chip cu totul răscolitor în acest oraş. Pentru că Iaşul, prin acest pelerinaj, a devenit unul din marile centre europene de pelerinj creştin. Smerenia, credinţa, iubirea de Dumnezeu a acestor zeci şi sute de mii de oameni care se perindă pe la racla Maicii cu siguranţă i-au atins coarda cea mai sensibilă a sufletului său. Şi atunci a încercat să dea măsura acestei stări cu totul speciale, care e una a revelaţiei, şi totodată a tors din firul imnic al monodiei bizantine. Dar n-a rămas aici, ci a făcut o împletitură şi în hlamida ei a aşezat şi alte fire de aur şi de argint, firele universului muzical contemporan. În libretul pe care Viorel Munteanu l-a realizat împreună cu părintele Constantin Sturzu se regăsesc momentele acestea ale întâlnirii cu Domnul, proteguiţi fiind de ceata sfinţilor şi având-o în prim-plan pe Cuvioasa Maică Parascheva. E o muzică a purităţii, a interiorităţii sufleteşti, a smereniei, a iubirii şi a îmbrăţişării Duhului Sfânt care sălăşluieşte cu siguranţă în sufletul fiecăruia dintre pelerinii care vin şi bat mătănii la racla Maicii Parscheva."

„Aceasta a fost o seară de vecernie închinată Sfintei Parascheva“

La finalul oratoriului care a încântat publicul preţ de 90 de minute, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost invitat să transmită celor prezenţi câteva gânduri. În cuvântul său, ierarhul a enumerat o parte din consecinţele zilei de 14 octombrie 1641, care s-au succedat şi se succed în istoria românilor: „Se întâmpla la mijlocul veacului al XVII-lea, în anul 1641, într-o zi de 14 octombrie, când racla cu sfintele moaşte ale Sfintei Parascheva au pătruns pe pământul Moldovei. Multe lucruri frumoase au fost binecuvântate pe acest tărâm. Ele sunt măsurate prin consecinţele pe care le au de-a lungul vremii aupra oamenilor. Nu ştiu dacă în ţară, sau în Moldova mai precis, vreun eveniment care a avut loc vreodată să fi avut atâtea cosecinţe precum acest 14 octombrie 1641. Sute de biserici ale ei ctitorite, podoaba Iaşilor, «Sfinţii Trei Ierarhi», zidită cu atâta atenţie şi atâta adâncime, înălţime şi cuprindere, pentru a o găzdui. La toate acestea, adăugăm cohorta de pelerini care, an de an, vin să o cinstească, să se odihnească pentru o clipă în faţa ei, să prindă putere, mulţi chiar pentru un an de zile, întru nădejdea că Dumnezeu îi va ajuta ca, într-un alt 14 octombrie, într-un an care vine, să se întoarcă la ea. Pentru locuitorii Iaşilor ea este inima. Îi văd în fiecare dimineaţă şi până spre noapte, venind cu miile, tineri sau mai puţin tineri, pentru a-i zice Bună ziua Sfintei şi a-şi continua apoi pelerinajul prin viaţă. La toate aceste consecinţe lăsate de la venirea sfintelor moaşte la Iaşi, iată că se adaugă şi acest oratoriu pe care domnul profesor Munteanu l-a gândit, l-a adâncit şi a lăsat să i se desfăşoare ca nişte cascade faţetele diamantului. Cred că a creat o stare pe care o au credincioşii lângă racla Sfintei, în sfânta Catedrală, la ceas de acatist. Aceasta a fost o seară de vecernie închinată Sfintei Parascheva, sfinţilor lui Dumnezeu. Oferim acest oratoriu marelui voievod Vasile Lupu, marelui Mitropolit al Moldovei Varlaam, care a stăruit pe lângă voievod să primească această lucrare, probabil atunci negândindu-se la consecinţele legate de acest gest. Oferim acest oratoriu pelerinilor care vin an de an la Iaşi şi, în mod special, ieşenilor deoarece au ştiut de-a lungul vremii să păstreze cu atenţie acest odor, să transmită din sângele lor în sângele raclei pentru ca aceasta să fie vie şi să-i aştepte pe cei de pe alte meleaguri să se aşeze lângă dânsa“.

„Iată-mă, acum, destins şi fericit!“

IPS Teofan a mulţumit soliştilor, regizorilor, dirijorilor şi compozitorului pentru efortul realizării oratoriului. Au primit câte un dar din partea Arhiepiscopiei Iaşilor următorii: soprana Ana-Maria Donose, mezzosoprana Mihaela Blându, soprana Daniela Goria, tenorul Petru Pavel, basul Daniel Mateianu, tenorul Adrian Sîrbu şi Corul de muzică psaltică “Byzantion”, pr. Mircea Stoleriu, recitator, Cristian Oroşanu, conducător artistic, regizorul Victor Zaharia, regizorul video-design Andrei Cozlac, Daniela Doroşincă, dirijor al Corului de copii Musica Viva, Doru Petru Morariu, dirijorul Corului academic Gavriil Musicescu al Filarmonicii Moldova Iaşi, pr. Iustin, de la Mănăstirea Sihăstria, Gheorghiţă Dorneanu, Orchestra Filarmonicii Moldova Iaşi şi prof. univ. dr. Bujor Prelipcean, directorul general al Filarmonicii Moldova Iaşi, care, profund emoţionat, a declarat: „Este cea mai frumoasă slujbă, cea pe care am trăit-o astăzi! Este un moment minunat! Dumnezeu mi-a dat credinţă şi m-a învăţat să mă rog. Rugăciunea este pâinea mea cea de toate zilele, dar n-am crezut că voi trăi un moment atât de înălţător, atât de frumos, şi n-am crezut că voi ajunge în faţa colegilor mei să trăiesc acest moment înălţător. Mulţumesc profesorului şi prietenului Viorel Munteanu, un om de o calitate deosebită, un om care face cinste cetăţii noastre, îi mulţumesc pentru această lucrare care m-a ţinut efectiv în scaun, încleştat, încordat şi, iată-mă, acum, destins şi fericit!“.

Cel mai intim fir al muzicii

Cel care a ţinut ultima prelegere a fost Viorel Munteanu, compozitorul oratoriului. „De când este această sărbătoare a Sfintei Parascheva, am încercat să mă implic întotdeauna de la universitate şi în calitate de compozitor. Dar oratoriul din seara asta a fost ceva special. O întreagă cultură românească, bizantină şi anonimă, a noastră, străbate o asemenea lucrare. Prin muzica Oratoriului Chemări spre mântuire ne întoarcem la originile multiseculare ale acestui gen muzical religios şi la cel mai intim fir al muzicii - melodia.“

Evenimentul de aseară s-a încheiat în chip firesc, prin împletirea armonioasă între cult şi cultură, prin intonarea de către întreaga audienţă, împreună cu artiştii prezenţi pe scenă, a Troparului Sfintei Cuvioase Parascheva.

Pentru a viziona mai multe fotografii de la eveniment, accesați următorul link:

https://doxologia.ro/eveniment/creatie-credinta-pe-scena-teatrului-national-iasi-galerie-foto

Oratoriul îmbogăţeşte colecţia compoziţiilor muzicale româneşti

Proiectul Oratoriul „Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Cuvioasă Parascheva“ constituie o contribuţie concretă la muzica simfonică românească contemporană, facilitând interferenţa între diferite genuri muzicale (muzica corală, muzica bizantină, genul recitativ, oratoriul - opera religioasă). În acest sens, Oratoriul Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Cuvioasă Parascheva continuă tradiţia europeană a compoziţiilor muzicale ample pentru cor, solişti şi orchestră ale lui Händel, Bach, Berlioz, Liszt, Haydn ş.a.. Totodată, îmbogăţeşte, după mai bine de 80 de ani de la realizarea de către compozitorul român Paul Constantinescu a celor două cunoscute oratorii bizantine de Paşti şi de Crăciun, colecţia compoziţiilor muzicale româneşti de acest gen. Dacă oratoriile cunoscute în plan internaţional sunt dedicate unor personaje biblice vetero-testamentare (precum Iudita, Estera, Debora, Iosua) sau unor evenimente dramatice consemnate de Sfânta Scriptură, cum ar fi robia lui Israel în Egipt, ori unor evenimente esenţiale pentru istoria mântuirii oamenilor - Naşterea şi Învierea Domnului -, oratoriul realizat de profesorul şi compozitorul român Viorel Munteanu are în prim-plan un subiect de sinaxar: o sfântă populară a Ortodoxiei, Sfânta Parascheva de la Iaşi - un ferment al unui fenomen amplu în zona Balcanilor, pelerinajul anual la moaştele acestei sfinte, în capitala Moldovei.