Odinioară, mai înainte ca cineva să întreprindă ceva, dacă era om vieţuitor în lume, mai întâi se gândea, iar dacă era om duhovnicesc se gândea şi se ruga. În vremea noastră chiar şi oamenii „duhovniceşti” nu numai că nu se roagă, dar nici nu se mai gândesc.

Şi mai ales acum când apar probleme serioase, aceştia fac experienţe pe lume. În toate cazurile, înainte de a acţiona, să ne întrebăm: „Oare am gândit bine la aceasta? M-am rugat pentru aceasta?”. Atunci când cineva acţionează fără să gândească şi fără să se roage, acţionează satanic.

Şi iată, adesea, mulţi creştini, prin modul în care acţionează, nu Îl lasă pe Dumnezeu să intervină. Unii ca aceştia cred că ei singuri le vor reuşi pe toate. Deşi chiar şi cel necredincios spune uneori „Va avea grjă Dumnezeu”, aceştia nu spun nici măcar aşa ceva. (...) Manifestaţii, strigăte, articole în ziare... Mereu strădanii omeneşti şi nu lasă pe Dumnezeu să lucreze. Nu aleargă la rugăciune, ca Dumnezeu să răspundă la rugăciunea lor. Cu smerenie şi rugăciune se îndreaptă toate cele neîndreptate.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. II Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 329-330)