Să căutăm, aşadar, comoara tuturor bunătăţilor, izvorul unic a toată virtutea, capul tuturor harismelor dumnezeieşti, care ne modelează pe noi după frumuseţea chipului şi asemănării lui Dumnezeu, care ne restaurează pe noi la slava de case şi temple ale dumnezeirii întreit ipostatice şi, prin urmare, ne face părtaşi dumnezeieştii firi, care îi ridică la starea de fii ai lui Dumnezeu pe cei ce se împărtăşesc de El, şi îi arată pe ei dumnezei prin dispoziţie şi moştenitori ai lui Dumnezeu în toate. Să alergăm în urma lui Dumnezeu, care poate să ne dăruiască aceasta. Să urmăm Bunului Stăpân neabătut, cu frică potrivită, cu o voinţă purtătoare de duh, cu credinţă neclintită în cele învăţate şi, nu mai puţin, cu ştiinţa şi cunoştinţa celor ce sunt de făcut, cu priceperea şi înţelepciunea celor ce sunt de gândit.

Căci astfel, cu harul atotputernicului Dumnezeu, Cel nesfârşit în bunătate, îmbogăţiţi printr-o negrăită unire cu Duhul, Cel nesfârşit în putere, şi, fiind prin aceasta părtaşi dumnezeieştii firi, să fim învredniciţi veşnic, să fim împreună cu Hristos, să împărăţim, să fim slăviţi împreună cu El, întru Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine lauda, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Calist Angelicoudes, Trei Trartate Isihaste, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 160)