Duminica a 31-a după Rusalii (Ev. Luca 18, 35-43)

(Lc. 18, 35) Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.

În pericopa de la Sfântul Evanghelist Matei sunt descriși doi oameni (Mt. 20, 30), însă Luca prezintă doar unul. Matei îl prezintă pe Iisus ca plecând din Ierihon (Mt. 20, 29), însă Luca pe când El se apropia de oraș. În afara de acestea, nu mai există nici o altă diferență. Simbolul neamurilor este în acest caz un orb, care prin binecuvântarea dumnezeiască a primit vederea sa pierdută. Nu face nici-o diferență nu contează dacă neamurile au primit vindecarea printr-un orb sau doi, de vreme ce ei își au originea de la Ham și Iafet, fii lui Noe (Fc. 10, 1), avându-și astfel sorgintea neamului lor în doi orbi.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 8. 80, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 18, 36) Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.

Orbul trebuie să fi înțeles că vederea orbilor nu poate fi redată prin căi omenești, ci din contră, necesită o putere dumnezeiască și o autoritate pe care numai Dumnezeu o are. La Dumnezeu nu este nimic cu neputință. Dacă orbul s-a apropiat de Hristos ca de Dumnezeu Atotputernicul, cum atunci Îl mai numește și Fiu al lui David? Cum putem răspunde la asta? Poate că explicația este următoarea: pentru că se născuse în religia iudaică, sigur profețiile din Lege și cele privitoare la Hristos nu au scăpat cunoștinței sale. A auzit cântându-se în cartea psalmilor, Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău (Ps. 131, 11). Orbul știa și că prorocul Isaia a spus: O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da (Is. 11, 1) și pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel (Is. 7, 14). El credea deja că, fiind Dumnezeu, Cuvântul se va supune să se nască din trupul unei Sfinte Fecioare. Acum se apropie de El precum de Dumnezeu și spune: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! Hristos mărturisește că, cu adevărat aceasta era credința, împlinindu-i cererea și spunându-i: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 126, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 18, 37-38)Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!

Când a întrebat cine este, ei i-au răspuns: Iisus Nazarineanul. El știa că nu i-au răspuns din dragoste, de aceea a lăsat ceea ce aparținea vrăjmașilor și a luat ceea ce aparținea prietenilor. Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! Ei încercau să-l țină, să-l oprească, de teama că ochii săi ar putea fi deschiși și fariseii, văzându-l vindecat, să-l recunoască și astfel, să se înfurie.

(Sfântul Efrem Sirul, Comentariu la Diatesaronul lui Tațian 15.22, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 18, 40-42) Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.

Lumina a venit ca să aducă lumii vedere și credință celor cărora le lipseau. Când Lumina s-a apropiat de orb, acesta a strigat: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! Cerșetorul și-a întins mâna să primească un ban de la oameni și s-a aflat primind darul lui Dumnezeu.Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! (Mt. 10, 47). Orbul a înțeles cu  adevărat că Iisus era Fiul lui David, David cel care a cruțat pe orbii și șchiopii iebusenilor (2 Sam. 5, 6-8). Iar Iisus ce i-a răspuns? Vezi! Credința ta te-a mântuit. Hristos nu i-a răspuns Credința ta ți-a adus vederea, ca să-i arate că prima dată credința i-a adus viața și mai apoi i-a adus vederea trupească.

(Sfântul Efrem Sirul, Comentariu la Diatesaronul lui Tațian 15.22, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 18, 43) Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.

Cu o autoritate supremă, Hristos spune: Vezi! Expresia este minunată, demnă numai de Dumnezeu pentru că depășește hotarele firii umane! Care dintre sfinții prooroci a vorbit vreodată astfel sau a folosit cuvinte de o așa autoritate? Observă că nu a cerut de la altcineva putere pentru a reda vederea celui căruia aceasta îi lipsea. Nu a săvârșit dumnezeiasca minune ca un efect al rugăciunilor către Dumnezeu, ci mai degrabă Și-a atribuit Sieși această putere. Prin atotputernica Sa voință, Hristos a săvârșit tot ceea ce a dorit. Astfel a și spus: Vezi! Cuvântul a fost lumină pentru cel ce era orb pentru că a fost cuvântul Celui care este Lumina cea adevărată.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 126, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 18, 43) Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.

Acum, după ce a fost vindecat de orbirea sa, a neglijat el oare datoria de a-L iubi pe Hristos? Cu siguranță că nu. Evanghelistul spune: mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Orbul a fost tămăduit de două orbiri. Nu numai că a scăpat de orbirea trupească, ci și de cea a minții și a inimii. Nu ar fi slăvit pe Hristos ca Dumnezeu, dacă nu ar fi avut vederea duhovnicească. Orbul a devenit mijlocul prin care au adus și alții slavă lui Dumnezeu, căci evanghelistul spune că și alții au slăvit pe Dumnezeu.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 126, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)