Bună ziua!

Aş vrea să dau mărturie despre ajutorul primit de la Sfântul Mina în găsirea unui loc de muncă. Am promis că, dacă voi fi ajutată de el, voi da mărturie. Sper să mă ierte că am tot întârziat, însă asta s-a întâmplat din cauza programului încărcat. 

Povestea mea începe cam aşa: eram disperată și deznădăjduită. Totul mergea prost în viaţa mea, dar mai ales pe partea profesională. În anul 2022 m-am angajat într-o multinaţională de mare renume, pe postul de asistent executiv al unui director, un om destul de important. Deşi lucram foarte bine cu el, după numai câteva luni, acesta a fost avansat şi a plecat într-o altă ţară. În locul lui, pe aceeaşi funcţie a venit un alt director, însă de la început am simţit că nu e ceva în ordine cu el, iar „chimia profesională” era inexistentă. 

Cu toate astea, m-am străduit mereu să îmi fac treaba cât mai bine, fără impedimente. Astfel, timpul trecea, dar mersul la muncă devenise un iad pentru mine, pentru că deşi aveam multe responsabilităţi, el nu vorbea cu mine, nu mă implica în nimic, uneori nu îmi răspundea nici la „bună ziua!” şi, practic, se făcea că nu exist. Eram în pragul disperării, pentru că în același timp aplicam la alte joburi şi mergeam „într-o veselie” la diverse interviuri fără a avea un răspuns măcar, fie el negativ sau pozitiv. Fiindcă sunt singură, nu aveam altă sursă de venit şi am fost nevoită să rezist aşa pentru că,, efectiv nu îmi găseam nimic de lucru. 

Asta s-a întâmplat un an de zile, până când, spre finalul anului 2023, ştiu că am simţit că nu mai puteam, eram la limită şi terorizată psihic fiindcă mi s-a confirmat că mi face viaţa un calvar doar ca să plec. Ştiu că, într o zi, o colegă mi-a spus de Sfântul Mina, deşi eu n-am povestit nimănui calvarul prin care treceam, de frică să nu intru într-o situaţie şi mai dificilă. Din prima secundă când mi-a spus despre acest sfânt, am ştiut că nu e întâmplător. Îmi aduc aminte că eram în postul Crăciunului, iar într-o zi, la serviciu, m-am rugat cu disperare, având o stare psihică deplorabilă din cauza unei alte situaţii în care am fost pusă. L-am rugat pe Sfântul Mina să facă o minune, să găsesc un loc de muncă potrivit, numai să am linişte şi un colectiv mai normal, pentru că nu mai mai interesa nimic decât sănătatea şi liniştea mea. 

La o zi distanţă, m-am întâlnit cu o colegă din alt departament, care mi-a spus că o fostă şefă de-a ei caută pe cineva în echipa nou-formată. I-am scris în aceeaşi zi, am dat şi interviurile la HR şi minunea s-a înfăptuit. Ţin să menţionez că de-a lungul timpului am tot încercat să fac mutări în cadrul aceleiaşi companii, dar nimic n-a mers, parcă eram legată. Cum m-am rugat sfântului, s-au aşezat lucrurile. Acum scriu după trei luni şi un pic de când sunt la noul job. Deşi n-am schimbat compania, ci doar departamentul, s-a schimbat totul la 180 de grade. Am foarte mult de muncă, sunt zile când nu mai pot, însă am o echipă destul de unită, sunt apreciată şi nu am teroare să vin la muncă. Nu e perfect, dar când mă gândesc prin câte am trecut, îmi dau lacrimile şi îi mulţumesc mereu Domnului, Maicii Sale şi Sfântului Mina pentru această minune. Ar fi multe de spus, însă nu vreau să pierd esenţialul în detalii. Cert este că trăim vremuri tare grele, iar oamenii au ajuns să-și poarte pică tot mai des. Rar mai există principii şi bunătate. De aceea, tot ce aveam e credinţa în Dumnezeu, de care trebuie să ne agăţăm în orice clipă!

(*** Mărturie primită pe adresa redacției de la B.)