evlavie

Sufletul copilului nu va putea uita niciodată deasa unire cu Hristos prin împărtășanie

Ne este lene să ne rugăm pentru copii, ne este lene să-l împărtăşim mai des pe prunc, ne este lene să-l aducem pe copil la biserică. Ne tot plângem că în veacul nostru ateu e greu să creşti un creştin. Dar de ce, dacă vă simţiţi incapacitatea de a rezolva această problemă, nu apelaţi la ceea ce este mai important? Împărtăşiţi-l pe copil cât mai des posibil şi să credeţi că sufletul acestui copil nu va putea uita deasa unire cu Domnul Însuşi!

Sărbătorile înviorează credinţa

Sărbătorile înviorează credinţa şi o adâncesc. Prăznuirea lor cultivă, de asemenea, duhul evlaviei şi viaţa în credinţă. 

Puterea unei soţii credincioase

Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra puterii unei soţii credincioase de a îndrepta un soţ necredincios, aducându-l pe calea cea bună şi îngrijindu-se şi de slava acestuia şi de bunul lui nume: „O femeie cuminte şi înţeleaptă va scoate pe bărbatul ei de pe căile pline de păcate şi va fi pentru el ceea ce e frâul pentru mânz.” (Comentariu la Evanghelia după Matei, Omilia LIX, p. 370) „Soţiile să-şi aducă soţii pe calea cea bună prin propriul lor exemplu şi să-i îndemne să aibă o purtare evlavioasă.”

Cărţi rânduite să fie date în dar – toată averea Mitropolitului Grigorie Dascălul

„Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să vieţuim după cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate şi cu bună-credinţă. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel Care ne va lua seama. Precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul.”

Principalul este duhul evlaviei, care se atinge de sufletul copilului şi pătrunde în el

În ce-i priveşte pe părinţi, aceştia trebuie să facă totul pentru ca atunci când copilul va ajunge la vârsta conştientă, să conştientizeze în primul rând faptul că e creştin – însă, iarăşi spun, principalul este duhul evlaviei, care se atinge de sufletul copilului şi pătrunde în el.

„Cum pot dobândi frica lui Dumnezeu?”

Înlăuntrul nostru există evlavia firească, dar dacă omul nu o cultivă, aghiuţă îl aruncă, prin uitare, în nesimţire şi neevlavie.

Când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?

Să-l încredinţeze lui Hristos şi să se roage ca să-i înmoaie puţin inima. Apoi Hristos încet-încet va „debarca” în inima lui.

Cum putem dobândi roadele Duhului Sfânt?

Dacă cineva se va sili să prelucreze şi să îmbunătăţească ţarina inimii sale şi să o semene cu seminţele vieţii veşnice, atunci va putea cu siguranţă să vadă după semănat şi secerişul, spre liniştea şi mulţumirea sa cea veşnică.

Dragă intelectualule, trăiește cu Dumnezeu!

„Eu nu cer o mie de metanii, dar întreb: de ce ai rămas bulgăre, te-ai culcat ca un bulgăre, fără să zici măcar «Doamne, Dumnezeule, ai grijă de mine»?”

Ce este iubirea curată?

Astfel este firea iubirii: nu se ofileşte de trecerea timpului, nici nu este umbrită de greutatea situaţiilor.

Pagini