Protosinghelul Ghervasie Hulubariu de la Mănăstirea Agapia Veche (1888-1973)

Protosinghelul Ghervasie s-a născut în anul 1888, în comuna Războieni (Neamţ). La vârsta de 16 ani a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, unde s-a călugărit şi a fost hirotonit diacon de arhiereul Narcis, stareţul marii lavre. În anul 1911 a intrat în obştea Mănăstirii Secu şi, din anul 1928, a fost numit preot slujitor la Mănăstirea Agapia.

Era un mare cântăreţ şi săvârşea cele sfinte cu mare evlavie şi frică de Dumnezeu. De asemenea, era un bun pictor bisericesc, reuşind să picteze mai multe biserici în frescă şi tempera. Totodată era şi un iscusit sfetnic duhovnicesc, căci cunoştea bine Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi.

Ajungând la vârsta proorocită de psalmistul David, şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului în vara anului 1973, fiind în vârstă de 85 de ani.

– Ce sfaturi vă dădea duhovnicul Veniamin din Agapia, când eraţi mai tânăr?, a întrebat un părinte.

– Bătrânul ne sfătuia, zicând: „Roagă-te neîncetat cu rugăciunea lui Iisus, chiar şi când te îndeamnă şi te biruie satana să faci vreun păcat. Chiar şi când mergi să faci păcatul roagă-te, strigă la Hristos, însemnează-te cu Sfânta Cruce şi te va izbăvi Domnul de păcat în chip minunat”.

– Cum să ne luptăm cu duhul mândriei?

– Să nu te mândreşti în cugetul tău, zicând: „Eu sunt feciorelnic, aşa cum m-a făcut mama! Eu nu sunt ca alţii!” Că mai plăcut este lui Dumnezeu desfrânatul smerit decât tine! Şi dacă te birui de slava deşartă, te slobozeşte Dumnezeu să cazi şi tu mai rău decât cel pe care l-ai judecat.

– Spuneţi-ne ceva despre Sfânta Liturghie.

– Dacă eşti preot sau ieromonah, niciodată să nu te laşi de Sfânta Liturghie, că mare ajutor vei lua. De aceea şi eu, cât am putut, de Sfântul Altar nu m-am depărtat, nici nu m-am lenevit. Cât vrednic, cât nevrednic, am slujit, şi Dumnezeu mi-a ajutat...

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 640)