Pune în gândul tău pe pescari, căci toată noaptea o petrec priveghind, răbdând pentru lucrul lor. Iar dacă cineva dintre dânşii, cu somnul îngreuindu-se şi lenevindu-se, ar dormi, după ce se scoală din somn se vede pe sine că nu a prins nimic, însă îndestulaţi pe cei ce au privegheat şi s-au trezvit. Atunci începe a se căi întru sine şi a zice: „Vai mie, păcătosului, negrijuliului şi leneşului! Că, lenevindu-mă, am adormit. Fiindcă şi eu aş fi putut să prind, ca şi prietenii mei, şi să am din destul. Ci, de vreme ce acum m-am lenevit, iată mă duc lipsit la casa mea, neavând nimic în mâinile mele!”, căci zice: „Adormit-au cu somnul lor şi nu au aflat nimic” (Psalmul 75, 5).

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 121)