„Și slava mea în ţărână să o aşeze.”

Sfinţii, avându-şi vieţuirea în ceruri şi punându-şi faptele lor bune în vistieriile cele veşnice, au slava lor în ceruri; slava oamenilor pământeşti însă şi a celor care trăiesc după trup se sălăşluieşte, spune Scriptura, în ţărână. Cel care-i slăvit pentru bogăţia cea pământească, cel care-i înconjurat de cinstea cea de scurtă durată dată de oameni şi cel care se încrede în însuşirile lui trupeşti şi are slava lui în el însuşi, acela nu-i urcat în ceruri, ci rămâne în ţărână.

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Tâlcuiri la Psalmi, Editura Sophia, București, 2004, p. 29)