Precum trupul îngreunat de mulţimea mâncărurilor face mintea molâie şi greoaie, tot aşa, când e slăbit de prea multă înfrânare face partea contemplativă a sufletului, posomorâtă şi neiubitoare de cunoştinţă.

Deci mâncărurile trebuie să se potrivească cu starea trupului. Când trupul e sănătos, trebuie să fie chinuit (strunit, prin post) atât cât trebuie, iar când e slăbit, să fie îngrijit, dar cu măsură.

Căci cel ce se nevoieşte nu trebuie să-şi slăbească trupul decât atâta cât trebuie ca să-i înlesnească lupta, ca prin ostenelile trupului şi sufletul să se curăţească după cuviinţă. 

(Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 capete, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. I, Sibiu, 1947, p. 352)