Căutând să afle cât mai adânc tainele vieții umane, oamenii de știință au descoperit că, în alcătuirea cea mai lăuntrică a omului, materia se prezintă în forma unui fir, un cromozom lung de vreo 2500 km! De-a lungul acestui fir, din loc în loc, se află niște semne caracteris­tice, niște îngroșări, despre care s-a descoperit că reprezintă, pe de o parte, moștenirea ereditară cu care se naște omul, iar pe de alta, înregistrarea întregii experiențe personale a omului. Astfel, tot ce face omul, tot ce simte, tot ce gândește lasă un semn pe acest fir, se înscrie pe el ca pe o bandă magnetică. Or, trupul omenesc este alcătuit din multe miliarde de celule și în fiecare celulă se află câte două fire de acest fel. Deci viața și experiența omului se înscriu pe fiecare părticică a ființei lui, în adâncul alcătuirii lui, ca într-o carte. Un gând frumos, o faptă bună, o rugăciune fierbinte, un gest binevoitor lasă urme pe fiecare din miliardele de cromozomi care alcătuiesc făptura lui: schimbă, înfrumusețează. Un sentiment de ură, o izbucnire de mânie, un cuvânt jignitor se înscriu de asemenea și întreaga alcătuire a omului se degradează, se urâțește.

Concluzia? Noi înșine suntem cartea și tot noi cei care scriem în carte. Mare taină a ființei omenești se descoperă aici!

La Înfricoșătoarea Judecată „se vor deschide cărțile”, adică cele scrise în taină, zi de zi, clipă de clipă, de-a lungul vieții sale, vor ieși la iveală și vor fi văzute de toată lumea.

(Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 95-96)