Familia unui preot dintr‑un sat aflat în preajma oraşului Tripoli, lângă Mănăstirea Hrepa de Sus, mer­gea cu carul la câmp având‑o şi pe fetiţa cea mică împreună cu ei. Pe drum ea a căzut din car, s‑a lovit şi a început să‑i curgă sânge pe urechi.

Atunci părinţii, temându‑se ca nu cumva să moa­ră fetiţa, au afierosit‑o Mănăstirii Maicii Domnului de la Hrepa de Sus, ca să devină monahie când avea să crească. Îndată fiica lor s‑a făcut bine.

Atunci când a crescut, fără să ştie nimic de făgă­duinţa părinţilor ei, fata a plecat la mănăstirea mai sus amintită. După ce părinţii ei au găsit‑o şi au adus‑o acasă, ea s‑a îmbolnăvit. Atunci părinţii şi‑au înnoit făgăduinţa, iar fiica lor, după ce s‑a vindecat, a plecat din nou la mănăstire. În ciuda tuturor acestora părinţii au luat‑o din nou acasă, uitând de făgăduinţa lor. Fata s‑a îmbolnăvit iarăşi, dar de această dată părinţii au înţeles că Dumnezeu cere împlinirea făgă­duinţei. De atunci au lăsat‑o să se afierosească lui Dumnezeu şi să‑i slujească Maicii Domnului în mă­năstirea ei.

Într‑adevăr, fata a devenit monahie – şi egumenă mai târziu – şi a sporit în viaţa duhovnicească. Este vorba de evlavioasa şi de cuvioasă pomenire stareţă Filotheia care a adormit în ziua Sfintei Filotheia.

Veşnică să‑i fie pomenirea! Să avem binecuvân­tarea ei! Amin.

Sursa: marturieathonita.ro/fagaduintele-trebuie-implinite