+ Benedict Bistrițeanul (coord.), Familia contemporană: provocări, principii, valori, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2021, 188 p.

În deschiderea lucrării (p. 5-14), Preasfințitul părinte coordonator realizează un amplu excurs în cadrul căruia motivează demersul, vorbește despre actualitatea lui, dar reușește și o adevărată diagnoză a societății contemporane. Ancorat în realitățile cotidiene, insistă asupra faptului că:

Preocuparea noastră în acest moment nu merge atât de mult către aceste noi modele, pentru noi încă „de import”, ci, mai degrabă, spre problemele cu care se confruntă familiile noastre, zonă mereu pusă în discuție în argumentarea noilor alternative. Va trebui să recunoaștem, sunt multe disfuncționalitățile pe care le întâlnim în familiile noastre pe care suntem obligați să le recunoaștem și să încercăm să le soluționăm. Și pentru acest lucru e nevoie să stăm împreună, specialiști din diverse zone, venind cu propriile analize de specialitate și cu eventualele soluții – diagnoză și prognoză. Iar Biserica și zona teologică au un rol deosebit în acest demers, propunând o perspectivă care echilibrează, ancorată într-un set de principii evanghelice. (p. 6)

Textul este apoi urmat de amplul studiu al părintelui arhim. prof. univ. dr. Teofil Tia, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (p. 15-72), intitulat „Familia, o „universalitate” a dragostei”. Aici, părintele trece în revistă aspecte precum criteriile inconștiente de selecție ale partenerului de viață, vorbind despre inconștient și rolul lui în actul matrimonial, despre rolul mass-media în impunerea unor stereotipii, etapele sentimentale ale dragostei, „divorțul emoțional” și alte aspecte similare, extrem de utile în soluționarea potențialelor crize ale familiei ce pot apărea în urma unei conviețuiri deficitare.

Domnul profesor univ. dr. Adrian Opre, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul universității clujene, vine apoi să vorbească despre reconsiderarea reformelor educaționale și rolul a doi factori importanți, respectiv familia și Biserica, în realizarea unei bune educații socio-morale a copiilor (p. 73-114). Ține să pună punctul pe „i” atunci când trece în revistă recentele reforme educaționale și insistă asupra faptului că:

În programa lui supraîncărcată de tematica științifică, a cărei importanță nu o contestăm, educației morale i se rezervă un spațiu mult prea mic sau chiar inexistent. (p. 77-78)

Ba mai mult, psihologul clujean oferă și soluții practice în anexa studiului său, vorbind despre potențiale programe de dezvoltare socio-emoțională și morală (p. 113-114), accesibile oricărui doritor. Demersul este continuat de cel al domnului profesor Cătălin Glava, din cadrul aceleiași instituții (p. 115-154), care aduce în atenție familia din perspectivă pedagogico-socială, reliefând complexitatea acestui termen. După ce analizează conceptul de familie și se oprește asupra modului în care, din punct de vedere social, ea este adesea înțeleasă și sub semnificația de cuplu, pedagogul clujean ține să sublinieze următoarele:

Căsătoria, pe de altă parte, a reprezentat și continuă și astăzi să reprezinte, cel puțin la noi în țară, nucelul relațiilor de înrudire, și constituie prin excelență sursa primară a capitalului social și al poziționării în cadrul grupului/grupurilor sociale de referință. Căsătoria reprezintă, în egală măsură un contract legal, consfințit prin asumarea statutului în fața autorităților și prin semnarea documentelor civile aferente, un parteneriat financiar, cei doi parteneri asumând o unire a resurselor financiare și materiale, având statutul de coproprietar al resurselor și reprezintă o promisiune sacră în fața lui Dumnezeu de a se dedica unul celuilalt pentru totdeauna. Căsătoria reprezintă în mod firesc unirea personală și sexuală a celor doi, fiind punctul de start al unei viitoare familii. (p. 121-122)

Domnul profesor Sebastian Pintea, din cadrul aceleiași instituții, vine să adâncească perspectiva cu privire la familie și relevanța ei sociologică (p. 155-186). Pe baza unei ample literaturi de specialitate, provenind cu precădere din spațiul occidental, arată modul în care anumite aspecte aflate în legătură cu conceptul pe care-l avem în vedere au suferit modificări. În același timp, spre deosebire de alți cercetători care se limitează la prezentarea unor date cu conținut arid, adesea irelevant pentru contextul de cititori căruia i se adresează, insistă asupra modului în care s-a repercutat modernitatea asupra ideii de familie în spațiul românesc, arătând că:

Modernitatea nu a rămas nici ea fără urmări. Românii se căsătoresc astăzi mai puțin și mai târziu, dar divorțează mai mult și mai repede. Iureșul vieții sociale și dezvoltarea noilor tehnologii par să modifice modul în care ne raportăm la alteritate, aceasta trecând în plan secundar pe fondul unei orientări tot mai vizibile a individului către sine. În acest context, responsabilitatea de a fi părinte este în multe cazuri evitată, sau cel puțin amânată. (p. 180)

Rod al eforturilor cumulate ale unor specialiști din domenii felurite, scrisă într-un mod plăcut și accesibil deopotrivă teologului, psihologului, sociologului sau curiosului, lucrarea dedicată familiei contemporane, publicată în aul 2021 la Editura Renașterea sub coordonarea Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, se constituie într-o interesantă contribuție, utilă și necesară în înțelegerea rolului complex jucat de familie în definirea societății contemporane. De aceea, ea nu ar trebui să lipsească din bibliotecile cercetătorilor care se respectă și din cele ale cititorilor care vor să vadă cum poate fi realizat într-o manieră rodnică, dialogul dintre știință și religie.

Recenzie de pr. dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea Pontificală Angelicum din Roma)