Este obligatoriu să respecţi soacra și socrul ca pe mama și pe tata?

Recunoaşterea reciprocă a relaţiilor aparent reci în exterior, dar corecte şi respectuoase în fapt este mai bună decât încercarea de a depăşi, prin numirea de „mamă”, distanţa care există între dumneavoastră. 

Este obligatoriu să respecţi soacra și socrul ca pe mama și pe tata? În unele familii simple tinerii continuă și astăzi să numească socrii „tată” şi „mamă”.

Nu putem decât să salutăm practica numirii părinţilor alesului cu numele celor mai dragi fiinţe (mamă, tată, bunic, bunică), aşa cum se întâmplă în familiile simple, după cum spuneţi, dar înrădăcinate în tradiția bisericească, dacă aceasta nu se întâmplă din dorinţa de a le face acestora pe plac, ci din sentimentul interior al respectului şi al primirii noilor membri ai familiei ca pe cei mai apropiaţi oameni.

Dacă însă aceasta se face cu falsitate, atunci nu este bine. Dacă nu există dorinţa reciprocă de unitate, ci o senzaţie de distanță între noile rude, atunci o astfel de numire a socrilor nu poate fi decât dăunătoare. Dacă soacra este pentru dumneavoastră doamna Ionescu, atunci aşa să-i şi spuneţi, iar nu „mamă”.

Recunoaşterea reciprocă a relaţiilor aparent reci în exterior, dar corecte şi respectuoase în fapt este mai bună decât încercarea de a depăşi, prin numirea de „mamă”, distanţa care există între dumneavoastră.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 302)

De la același autor

Ultimele din categorie