Poate aţi prins şi voi ideea aceasta, că uneori perioada sărbătorilor se transformă uneori într-o aniversare în care uităm chiar de „aniversat”. Dacă nu v-aţi pus până acum această întrebare, vă invit să vă gândiţi: ce-ar fi să faceţi petrecere de ziua voastră, să vă invitaţi prietenii, cunoscuţii, toţi să se bucure şi să se distreze în lumina beculeţelor, a artificiilor, să mănânce toate bunătăţile pregătite, dar să uite chiar de voi? Cam către asta ne îndeamnă toată cultura de consum a zilelor noastre, chiar dacă, încă, se mai aud colindele ce cântă Naşterea Domnului în difuzoare.

Dacă intraţi în mall-uri şi în mari lanţuri de magazine în această perioadă, vedeţi forfota uriaşă de oameni hipnotizaţi, stăpâniţi de duhul cumpărăturilor. Agitaţi, aleargă dintr-o parte în alta, de la un raft la altul, să-şi umple coşurile cu cumpărături pentru mâncăruri tradiţionale şi cu lucruri care se vor constitui în cadouri mai mult sau mai puţin costisitoare. Şi, printre cele mai costisitoare, cadourile pentru copii, cei mai teribili consumatori, pe spatele cărora se dezvoltă industrii întregi de jucării şi obiecte de ultimă modă, pe care aceştia şi le doresc sub brad în dimineaţa de Crăciun.

Toţi suntem speciali

Un copil a pus un laptop pe lista către Moş Crăciun. Părinţii au încercat să-i explice că este un dar prea costisitor pentru bugetul lor, iar răspunsul copilului a fost că tocmai acesta e motivul pentru care nu l-a cerut de la ei, pentru că ştia că e prea scump ca să-şi permită să-l cumpere. O perspectivă cam amară, nu credeţi? Se pare că e nevoie de o schimbare de perspectivă în viziunea copiilor, pe care părinţii au nevoie s-o implementeze, încet, încet. De ce?  Nu vrem oare ca şi copiii noştri să înveţe să fie bucuroşi? Pregătim o generaţie de egoişti care vor intra în lume aşteptând să li se împlinească toate dorinţele şi plâng că nu e Moş Crăciun care să le împlinească? Ori centrându-se atât de mult pe darurile pe care le au, uitând de Dăruitor? Cam aşa ceva.

Nu mă înţelegeţi greşit, nu e rău a le face câteva daruri copiilor.  Dar nu e bine a ne da de ceasul morţii pentru asta şi a schimba sensul Crăciunului. Cum facem trecerea de la consumator la dăruitor? Cum îi explicăm copilului că sărbătoarea Crăciunului nu înseamnă doar „a primi”? Cum îi explicăm copilului sensul sărbătorilor?

Iată două sugestii pe care le puteţi lua în considerare:

Mai întâi, fiţi atenţi la prinţesele de Crăciun. Dacă ai fete, eşti mai mult sau mai puţin prins în mişcarea aceasta a prinţeselor. Majoritatea păpuşilor de pe rafturi sunt prinţese din filme ce rulează pe canalele pentru copii. Dar nu ştiu cât de sănătoasă este această mentalitate pentru fetiţele noastre. A nu se înţelege că e ceva greşit să-i spui fetiţei că e o prinţesă şi să o tratezi astfel în diferite ocazii. Dar în această perioadă avem oportunitatea de a-i arăta şi ei ce înseamnă a-i trata şi pe alţii – nu doar pe ea – ca şi cum ar fi prinţi şi prinţese. Cum puteţi tu şi fetiţa ta să faceţi un om sărac, bolnav ori singur să se simtă special?

Or, schimbând un pic perspectiva, să vorbim despre un dar foarte la modă pe care băieţii abia aşteaptă să-l despacheteze: ultimul şi cel mai tare joc video sau computer. Deşi jocul video poate părea ceva foarte interesant şi captivant, un părinte cu prezenţă de spirit va şti să-i pună limite copilului şi va reuşi să întoarcă febrilitatea jocului în favoarea cultivării răbdării: va stabili doar un anumit timp pe zi alocat jocului, în vreme ce restul timpului va fi ocupat cu activităţi mai folositoare, în care timpul său, pe care l-ar fi folosit pentru joc, să fie un dar pentru aproapele.

Avem nevoie să-i învăţăm pe copii mai degrabă să dăruiască decât să primească, să limităm ceea ce alegem să le dăruim pentru a-i învăţa să aprecieze ceea ce au. Să simtă binecuvântarea faptului că au o casă călduroasă, haine şi paturi confortabile.

Anotimpul darurilor… şi pentru alţii

Cea mai bună metodă pentru a-i vindeca pe copii de consumatorism în această perioadă este de a-i aduce în contact cu alţi copii, aflaţi în situaţii foarte grele şi de a găsi modalităţi de a-i ajuta. A-i duce în instituţii pentru persoane defavorizate pentru a oferi acolo câte ceva, a sponsoriza o familie săracă. Copiii noştri îşi imaginează că fiecare familie îşi permite luxul de a se trezi în dimineaţa de Crăciun cu daruri sub pom, dar în realitate multe familii nu-şi pot permite să cumpere un brad şi îşi fac griji dacă vor avea ce să pună pe masă.

Aşa încât nu consideraţi că are cine să le dea, că sunt alţii mai bogaţi ca voi, ori sunt alţii care se ocupă de asta. Învăţându-i pe copii să facă ei înşişi daruri celor aflaţi în nevoi, îi învăţaţi să fie chiar asemenea lui Dumnezeu, Cel care ne-a făcut cel mai mare Dar: pe Însuşi Fiul Său, născut într-un staul.

Ca părinţi, ne revine sarcina de a-i învăţa pe cei mici că „sărbătoarea de Crăciun” nu se referă doar la a primi lucruri noi, jucării sofisticate, ci şi la a împărtăşi dragostea cu alţii. Este important ca ei să vadă la noi înşine acest comportament. Iar a dărui timp şi lucruri materiale nu trebuie să se limiteze doar la aceste momente de sărbătoare, ci există posibilităţi nelimitate tot anul în care întreaga familie să se dăruiască, dăruind din ce au primit de la Dumnezeu.

Ajutându-ne copiii să înţeleagă diferenţa dintre fericirea de moment, care dispare într-o clipă, imediat ce la tv apare o reclamă cu o jucărie nouă, şi bucuria care durează, „procurată” prin actul dăruirii altruiste şi al ajutorării aproapelui, nu doar că le facem „sărbători fericite”, ci le oferim chiar secretul prin care întotdeauna vor şti unde să caute bucuria.