Din educaţia care şi-o face mireanul sau călugărul să nu lipsească smerenia. Să nu aibă o părere de sine. Să se vadă că el este sub toată făptura, să lupte cu pacostea aceasta de părere de sine, cu mândria asta nenorocită, care a dat atât de lucru cerului - mândria dracilor. Deci cum să nu mă smeresc, când ştiu că nu mă mântuiesc din cauză că nu primesc harul lui Dumnezeu, pentru că sunt mândru? Vedeţi foarte mulţi oameni de bună credinţă s-au pocăit de păcatele făcute dar n-au scăpat poate de mândrie.

(Ieromonah Benedict Stancu, Iată duhovnicul - Părintele Arsenie Papacioc - Vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pg. 7)