(In 4, 28) Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:

Dar când Cel Milostiv a fost lângă izvor…

Atunci femeia din Samaria, venind din satul ei natal, Sihar, a sosit, şi ea-şi avea găleata pe umerii ei.

Şi cine nu va numi binecuvântată sosirea şi plecarea acestei femei?

Căci ea a venit în ticăloşie, şi a plecat în chipul Bisericii, ca fără de pată;

A plecat, şi a scos apă ca un burete.

A plecat purtând apă, căci a devenit o purtătoare de Dumnezeu.

Şi cine nu va binecuvânta

Pe această femeie, sau mai bine, cine nu i se va pleca ei, icoana neamurilor

Căci ea poartă

Preaplină bucurie şi mântuire?

(Sfântul Roman Melodul, Condac la Femeia Samarineancă, 9.5, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)