Mai întâi și-au împodobit sufletele și trupurile în biserică, hrănindu-se din “medicamentul nemuririi”- așa cum numește Sfântul Ignatie Teoforul Euharistia.

Apoi, de la mic la mare și-au gătit trupurile cu cele mai valoroase veșminte: costumele populare românești. Simbolurile lor ne transmit dincolo de timp dorul de divinitate, ne arată ciclul vieții și ne inspiră dragostea pentru frumos.

O adevărată paradă a costumelor a transformat curtea bisericii într-un colț de plai românesc, unde s-au jucat hore și sârbe, unde s-au cântat duioase doine, emoționante balade și cântece populare, nestemate ale folclorului nostru. Moldovenii, aflați în număr cel mai mare, au cântat alături de ardeleni, olteni, munteni și dobrogeni pentru țara lor: România.

Nu puteau lipsi delicioasele mâncăruri tradiționale, pe care gospodarii comunității, femei și bărbați, le-au pregătit din timp, cu mare drag și dor de casa părintească, cu tot alaiul ei de bucurie veșnică.

Atmosfera a fost întregită prin expoziția realizată sub arșița soarelui, unde au strălucit ștergarele, covoarele, iile, oalele de lut și toate celelalte obiecte care au traversat mări și țări, până în îndepărtata Sicilie, pentru a păstra vie conștiința apartenenței la neam și țară.

Curtea bisericii a adăpostit întregul suflet românesc, rememorând toate elementele casei țărănești: ștergarul cu busuioc și candela ce lumina icoana, lavița, patul cu perne dantelate, lăicerele colorate, masa îmbelșugată cu mămăligă, găină friptă și cozonaci..., leagănul din livada de cireși, câmpul cu floarea soarelui și ograda cu carul cu boi, cu vaca cu lapte și brânză dulce..., pivnițele cu murături și magiun de prune, cu butoaie pline de vinul ghiurghiuliu... și sunetul tălăngilor ce anunța întoarcerea animalelor de la păscut... ”Sara pe deal buciumul sună cu jale,/ Turmele urc, stelele scapără-n cale/”, cum spunea Eminescu.

Dar mai presus de toate, rămâne imaginea bisericii din deal - un colț de rai pe pământ, ca punte de legătură între viața de fiecare zi în care românul se naște, trăiește, moare și se îndreaptă încet spre ’’lumea cealaltă”.

Serbarea câmpenească a conținut și o secțiune de 100 proverbe și zicători românești - din comoara înțelepciunii poporului nostru. Făcând haz de necaz, fiecare participant în parte a reflectat, cu fiecare proverb, asupra propriei vieți, asupra idealurilor inițiale și a eșecurilor personale.

Festivalul portului popular de la Catania a avut ca motto proverbul:  “Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul”. Expoziția de obiecte populare, purtarea costumelor străbune, dansul, cântecul și proverbele românești au evidențiat preocuparea permanentă pe care fiecare trebuie să o aibă, aceea de a-și găsi și desăvârși propria identitate de la care nu trebuie să abdice niciodată: aceea de român creștin ortodox.

A consemnat: preoteasa Geta Ichim

Sursa: (http://www.episcopia-italiei.it/)