Când te rogi lui Dumnezeu şi te împrăştii, luptă-te până ce te rogi fără împrăştiere. Şi supraveghează-ţi mintea să nu se împrăştie. Iar dacă împrăştierea stăruie, din pricina slăbiciunii noastre, până la sfârşitul rugăciunii, caută să ajungi la străpungerea inimii şi zi plin de pocăinţă: Doamne miluieşte-mă şi-mi iartă toate greşalele mele. Şi vei lua iertare de toate greşalele şi de împrăştierea ce ţi s-a întâmplat în rugăciune.

(Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovnicești, răspunsul 444, în Filocalie, vol. XI, p. 433)