Într-una din ultimele predici pe care le-a ținut, ieromonahul Serafim a spus simplu și cu voce scăzută ceea ce spusese și înainte de nenumărate ori: Fiți buni unii cu alții. Zâmbiți și fiți veseli. Purtați-vă sarcinile unii altora de dragul lui Hristos. (...)

În aceste predici am văzut o inimă atât de caldă și iubitoare cum nu cred că veți întâlni undeva în această lume rece, respectiv o minte neîntinată și pătrunzătoare care nu și-a tras seva din această lume întunecată, ci din har. Nevoiți-vă un pic mai mult, ne îndemna el. Purtați-vă crucile fără să cârtiți. Să nu vă închipuiți că sunteți cineva deosebit, nu vă îndreptățiți slăbiciunile și păcatele, ci uitați-vă la cum arătați cu adevărat; și, mai ales, iubiți-vă unul pe altul. Cuvintele lui Hristos. Cu adevărat, părintele Serafim ni-L arăta pe Hristos atât în pildă cât și în cuvânt.

În conversație era proverbialul om al cuvintelor puține. Nu era niciodată înclinat să pălăvrăgească fără rost, rareori își exprima vreo preferință pentru ceva și îi displăcea fățărnicia de orice fel, vorbind adesea despre mentalitatea Disneyland a Americii, care făcea imposibilă pentru oameni căutarea și aflarea adevărului. Era îngrijorat de faptul că cei mai mulți dintre oameni sunt inconștienți: ignorăm atât de profund marile adevăruri ale Credinței noastre încât nu suntem în stare nici să împărtășim Ortodoxia cu alții. „Fiți treji, conștienți, informați!” îndemna el. „Nu lăsați pe alții să digere și să înțeleagă Ortodoxia pentru voi; și nu țineți Ortodoxia pentru voi înșivă ca și cum ar fi o comoară privată. Împărtășiți-o și altora.” (Părintele Alexie Young)

(Ne vorbește părintele Serafim Rose – Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, pp. 341-342)