Aspecte introductive

Nașterea Domnului e un eveniment complex, cu impact social multiplu. Prorocită cu mult timp înainte, ea e precedată de semne precum apariția stelei. Acestea nasc îngrijorare în rândurile unora dintre conducătorii lumești ai vremii, care se simt amenințați. Irod este cel care, după vizita magilor, pune la cale strategii pentru uciderea din fașă a noului potențial împărat. Enervat de decizia acelora de a se întoarce pe alt drum, va da startul unui adevărat măcel. Înainte ca acest lucru să se întâmple, îngerul Domnului îl va vizita de mai multe ori pe Iosif.

Îngerul, vizita și plecarea

Dacă în cadrul celei dintâi prezențe a lui în vis îi va spulbera anumite îndoieli în legătură cu Maria, de această dată, îl previne cu privire la intenția criminală a regelui Iudeii. „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”, sunt vorbele mesagerului divin. Executarea poruncii are loc imediat. Iosif ia Pruncul și pe Maica și pleacă în Egipt, unde vor rămâne până la plecarea din această lume a crudului rege. Între timp, Betleemul și localitățile învecinate vor suporta mânia aceluia. Toți pruncii care nu împliniseră încă doi ani vor fi uciși cu bestialitate de către sângerosul Irod, care considera că astfel își securizează domnia și dinastia de potențiale amenințări ulterioare. 

Uciderea pruncilor și prorocia

Dacă evenimentul plecării grăbite a lui Iosif împreună cu cei doi în țara învecinată se petrece ca urmare a grijii pe care Dumnezeu o poartă Fiului întrupat, cele ce vor avea loc după acesta vin să împlinească o prorocie a lui Ieremia: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu sunt”.

Întoarcerea

Tradiția spune că sfârșitul lui Irod ar fi fost pe măsura cruzimii sale. Regele care a ridicat din nou templul ierusalimitean, așezându-i, totuși, acvila romană în vârf, spre a fi în ton cu vremurile, va pleca din lume după ce, vreme de mai multe luni, va fi mâncat de viu de patrusprezece mii de viermi care-i vor răzbuna pe nevinovații uciși de el. Evenimentul morții lui va aduce cu sine posibilitatea întoarcerii familiei pe meleaguri cunoscute. Mesagerul divin va fi cel care va mijloci și acest lucru. Din precauție, întrucât Arhelau, fiul celui pomenit venise la domnie în Iudeea, vor alege totuși să se așeze în Galileea. Decizia va veni să aducă la îndeplinire o altă prorocie importantă.

În loc de concluzii

Pericopa evanghelică a duminicii pe care o avem în vedere vine să spună multe omului contemporan. Îi vorbește despre grija lui Dumnezeu pentru umanitate, dar și despre faptul că există o răsplată pentru cruzime și răutate. Noi, cei care adăstăm asupra ei la mai bine de două milenii distanță, suntem chemați să ne fortificăm sufletește din lectura textului și să înțelegem că, așa cum, Fiul a beneficiat de protecție divină, vom beneficia și noi, la nevoie. Îndrăzniți!