În familiile care au adoptat modelul european sau american de comportament, copiii fac cunoştinţă de timpuriu cu computerul. Ce le va aduce asta în viitor?

În ultimii ani, în America se preocupă intens de nivelul pregătirii copiilor pentru şcoală. Această problemă s-a discutat chiar în Congres. Mulţi tineri americani încep să meargă la şcoală de la 5-6 ani, practic fără să fie capabili să se exprime coerent. Vorbirea lor este monosilabică, nu înţeleg nici cele mai simple instrucţiuni.

Bineînţeles, capacitatea lor şcolară este foarte redusă. Cercetări pe scară largă au arătat că aceasta este urmarea izolării timpurii a copiilor de părinţi, a lipsei contactelor emoţionale, a comunicării reale, a petrecerii împreună a timpului, a lucrurilor făcute împreună, a jocurilor în comun adecvate vârstei şi scopurilor educaţionale urmărite.

Ei bine, printre cei mai importanţi factori care frânează dezvoltarea copiilor se numără captivarea acestora de către televizor şi calculator. În SUA s-au făcut nişte console speciale, am văzut deja nişte exemplare în Moscova. La mâinile copilului sunt conectaţi nişte senzori, şi mişcările lui involuntare produc modificări ale formelor luminoase de pe ecran. După un timp, micuţul începe deja să se uite la ecran cu atenţie, să se intereseze de imagini şi să se distreze singur cu ele. Tinerele mame sunt mulţumite: pot să se ocupe de treburile lor, copilul nu le încurcă.

Urmările acestei „educaţii” sunt însă deplorabile. La copiii care s-au împătimit de la o vârstă fragedă de aceste console de jocuri nu sunt dezvoltați lobii frontali ai creierului. Dacă aceştia nu sunt aduşi la nivelul normal de dezvoltare până la vârsta de cinci-şapte ani, timpul pierdut nu se mai poate recupera. Astfel are loc formarea unor oameni cu funcţii psihice superioare insuficient dezvoltate. (Psiholog Irina Karpenko)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodocși, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, București, Editura Sophia, 2013, pp. 116-117)