Casele clădite de Grigore Ghica se află astăzi pe lista monumentelor istorice din județul Iași, elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii. Este vorba despre așa-numitele ruine ale palatului domnitorului şi despre „palatul de pe ziduri”.

Având un parter înălțat de la nivelul pământului, unde se ajungea prin urcarea unor trepte din piatră, palatul domnesc era construit din piatră. La intrare se afla un pridvor deschis, susținut de stâlpi de lemn, de unde se pătrundea într-o sală transversală, continuată cu o încăpere mai mare cu tavanul boltit. Pe toată lungimea fațadei înspre interiorul incintei se aflau două încăperi mai mici. Palatul avea tavanul susținut de pilaștri legați între ei prin niște arcuri de piatră. Câteva pivnițe, formate din mai multe încăperi, se întindeau pe tot subsolul acestui edificiu.

Aici a fost şi sediul egumeniei, până la construirea palatului de pe ziduri. În secolul al XIX-lea, în perioadele când domnitorul locuia în palatul de pe ziduri, egumenul se muta în vechea clădire, acesta fiind motivul pentru care a rezistat până în prezent. Ulterior, construcţia a devenit o simplă dependință, fiind folosit ca depozit. În prezent, palatul domnesc este în ruină.

Arhitectul Marin Kubelka şi amprenta lui la Frumoasa

În anul 1812, în incinta Mănăstirii Frumoasa a fost construită o casă cu parter și etaj, cunoscută sub denumirea de palatul de pe ziduri. Autorul planurilor a fost arhitectul Marin Kubelka, care a refăcut în perioada 1819-1833 şi turnul-clopotniță, pe cheltuiala arhimandritului Ioasaf Voinescu, egumenul mănăstirii. Aici s-a aflat sediul egumeniei, dar în unele perioade locuia și domnitorul, egumenul mutându-se atunci în vechea clădire din sud-vestul incintei. Palatul de pe ziduri prezintă o structură tripartită, iar ca o caracteristică aparte a construcției menționăm faptul că tradiționalul foișor a devenit aici un peron de acces, iar la etaj, o terasă acoperită.

Acest edificiu este o construcție cu o arhitectură neoclasică cu parter și etaj, având intrarea principală în curtea mănăstirii. Gândit ca un palat din timpul Renașterii italiene, el are în mijloc o scară interioară. Fațada opusă intrării în palat dădea iniţial spre grădină și lacul amenajat în jurul mănăstirii, pe unde se intra cu barca. Astăzi, această intrare este zidită.

Paraclisul de la etajul palatului

În curte se mai găsesc ruinele vechilor case boierești de pe timpul lui Grigore Ghica și cavoul familiei Sturdza (tatăl domnitorului Mihail Sturdza) și a altor membri ai familiei din care doi înrudiți cu familiile Vogoride și Mavrogheni.

În palatul de pe ziduri a fost amenajat în anul 1841 paraclisul „Sfânta Ecaterina” (galerie foto). Mănăstirea Frumoasa și palatul domnesc din incinta ei au continuat să fie preferate ca reședință de vară mai ales în vremea domniei lui Mihail Sturdza și a lui Grigore Alexandru Ghica.

Biserica actuală datează din perioada 1836-1839, fiind ctitoria aceluiași egumen Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelie, după cum arată și pisania care amintește pe lângă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil - un al doilea hram în cinstea Adormirii Maicii Domnului (Uspenia).

După mutarea de aici a închisorii militare a Corpului IV Armată, această clădire a devenit casă parohială. La palatul de pe ziduri s-au efectuat lucrări de consolidare între anii 1966-1970, ultima restaurare datând din perioada 1982-1983.

În anul 2004, ansamblul Mănăstirii Frumoasa a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, cu următoarele şase obiective: biserica „Sfinţii Voievozi”, Palatul de pe ziduri, ruinele palatului pentru femei - palatul domnițelor, aflat la intrarea în mănăstire, turnul-clopotniță, zidul de incintă și mausoleul lui Grigore Sturdza, aflat lângă biserică.