Începuturile acestei mănăstiri se leagă de întemeierea schitului românesc „Prodromul” din Sfântul Munte Athos în secolul al XIX-lea. În anul 1853, Ieroschimonahii Nifon şi Nectarie, după ce au pus bazele întemeierii schitului athonit, au întemeiat la Bucium o mică sihăstrie cu rânduială de obşte asemănătoare celeia din Sfântul Munte, scopul acesteia fiind atât duhovnicesc cât şi misionar filantropic, pentru ajutorarea călugărilor români aflaţi în Sfântul Munte. Astăzi, complexul monahal Bucium cuprinde: biserica, casa de oaspeţi „Sfântul Antipa de la Calapodeşti” (reşedinţa mitropolitană), casa trapezar (care înglobează: atelierul de pictură bizantină „Sfântul Ioan Damaschin” din anul 2005, chiliile călugărilor şi stăreţia), „Casa Roznovanu II” (chiliile călugărilor), depozitul de vinuri şi atelierul de tâmplărie.