Începând cu 1 noiembrie 1990, așezarea monahală ctitorită de Buznea Lupan va fi readusă la viață de ieromonahul Meletie Mercaș, provenit din obștea Mănăstirii Runc, județul Bacău. Acesta va demara ample lucrări de refacere a așezământului și de reorganizare a vieții monahale. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Eftimie Luca, Episcopul Romanului și Hușilor, din anul 1992, mănăstirea va primi din nou obște de maici, iar în ascultarea de stareță va fi numită monahia Gabriela Duduman.

În perioada 1992-2015 se vor construi mai multe edificii ecleziastice, între care la loc de cinste stă biserica-paraclis din mijlocul corpului de chilii. În cadrul complexului monahal se mai află o monumentală clopotniță, un atelier de croitorie și broderie pentru veșminte preoțești, un spațiu amenajat pentru pictura și restaurarea icoanelor și un muzeu care adăpostește obiecte liturgice vechi, icoane și cărți de slujbă din secolul XIX. De asemenea, mănăstirea are o gospodărie zootehnică modernă și o stupină cu aproape două sute familii de albine.

Programul liturgic al mănăstirii este unul dens și are în centrul său săvârșirea zilnică a Sfintei Liturghii. Vecernia și Utrenia se oficiază începând cu ora 15.30, iar la ora 19.00 este rânduit spre rugăciune Paraclisul Maicii Domnului. Dimineața, la ora 6.00, se citesc Acatistul, Ceasurile III și VI, după care se săvârșește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Viața duhovnicească a fiecărei monahii pulsează în ritmul rugăciunii personale și se desăvârșește în întâlnirea euharistică cu Hristos, de aceea maicile de la Moreni, conștiente de acest lucru, au ca rânduială primirea Sfintelor Taine de trei ori pe săptămână, în zilele de miercuri, vineri și duminică.

Astăzi în obștea Mănăstirii Moreni viețuiesc 26 de maici și surori, aflate sub povața duhovnicească a părintelui duhovnic protosinghelul Meletie Mercaș. Rugăciunile acestora, bucuria și noblețea cu care ele întâmpină fiecare pelerin aduc în sufletul omului contemporan un strop de iubire și un licăr de speranță. De aceea, flacăra duhovnicească a unui așezământ monahal trebuie să ardă necontenit, în ciuda tuturor ispitelor și a greutăților de zi cu zi, fiindcă din ea, atunci când Dumnezeu îl va trimite, un suflet aflat în întuneric vine să ia lumină.