- Părinte, tare mă tem şi mă gândesc ce voi face într-o împrejurare grea. Cărui fapt se datorează această frică?

- Se poate ca cineva de mic să fi păţit ceva şi de aceea să se teamă. De multe ori se poate ca frica să fie firească, dar poate fi şi din lipsa credinţei, din lipsa încrederii în Dumnezeu. Însă frica este şi frână, deoarece îl ajută pe om să se îndrepte către Dumnezeu. Omul se teme şi caută să se prindă de undeva şi e nevoit să se prindă de Dumnezeu. Vezi, în locurile calde unde oamenii sunt sălbatici, acolo există şi animale sălbatice, fiarele cele mari etc. şi asta pentru ca oamenii să fie nevoiţi să ceară ajutor de la Dumnezeu, să scape la Dumnezeu şi  să-şi afle orientarea lor. Altceva ce ar fi putut să-i înfrâneze pe aceşti oameni? Toate cele pe care le-a făcut Dumnezeu au un sens.

- Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeul Cel adevărat şi din pricina fricii cer ajutor, îl primesc?

- Ascultă! Îşi ridică ochii lor în sus şi asta tot e ceva. Frica este frână şi pentru copiii cei mici. Pe unii copii dacă nu-i înfricoşezi puţin, nu ascultă de nimeni, nici de mamă, nici de tată. Şi când eram mic mă înfricoşau cu bau-bau. Cel mic de ani e firesc să se teamă. Dar cu cât copilul creşte, i se coace mintea şi frica se retrage. Frica firească ajută numai la vârsta copilărească. Dar când omul se măreşte şi se teme de o nimica toată, atunci e vrednic să-i plângi de milă. Vin la Colibă oameni duhovniceşti şi îmi spun: “Iată, a murit cineva alături de noi şi de atunci ne temem mereu”, şi mă roagă să fac rugăciune ca să li se depărteze frica. “Aici unii se silesc să aibă pomenirea morţii – le spun – iar tu, deoarece a murit unul lângă tine, vrei să-ţi alungi frica!”

Frica firească există puţin mai multă şi la femei. Sunt puţine femeile care nu se tem. Dar acestea pot pricinui şi probleme în familie, pentru că nu se supun. Precum şi unul care nu este fricos din fire ci este vioi, poate deveni obraznic. Sunt şi unele femei care se tem foarte mult. Atunci când o femeie are o teamă firească şi se nevoieşte şi dobândeşte bărbăţie, este mare lucru. Femeia, deoarece are jertfa în firea ei, are şi mai multă abnegaţie, pe care n-o are bărbatul cu toată bărbăţia ce-o are din fire.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos,  2000, pp. 215-216)