Fără gânduri nu poţi trăi. Exact aşa cum fără gunoi grânele nu pot creşte. Celui înţelept, ele îi împletesc cunună. Mustră-l pe cel înţelept şi se va face şi mai înţelept. Iar cine este înşelat de ele, acela să se căiască, să se ridice şi se va mântui.

Gândurile fugitive, de care inima nu se lipeşte, trec repede, ca într-un caleidoscop. Mintea noastră niciodată nu se opreşte, întotdeauna se îndeletniceşte cu ceva. Gândurile rele nu trebuie să le socotim proprietatea noastră inalienabilă, ele nu se datorează firii noastre. Una şi aceeaşi minte nu poate şi să-L preamărească şi să-L hulească pe Dumnezeu. Unor asemenea gânduri nu trebuie să le acordăm atenţie, trebuie să le îndepărtăm, ca pe gunoaie, ca pe ceva străin.

Dacă vreun gând rău ne vine neîncetat în minte şi inima se lipeşte de el, consimte la el, atunci trebuie să depunem toate eforturile să-l îndepărtăm cu ajutorul rugăciunii lui Iisus şi al spovedaniei la stareţ.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 149)