Gelozia în căsnicie: cauze și soluții

Cum să reducem la minimum riscul infidelităţii conjugale în familia noastră? Să construim o relaţie bună şi caldă cu omul drag, să ne amintim că soţii trebuie să trăiască unui pentru celălalt, să acorde atenţie intereselor celuilalt, să comunice, să petreacă timpul împreună. Dacă în familie este pace, dragoste şi armonie, nimeni nu va vrea să o părăsească şi să caute mângâiere altundeva.

Adulterul este adesea însoţit de gelozie. Dacă partea vătămată este dispusă să ierte, de regulă este chinuită mult timp după aceea de gelozie şi bănuieli. Adeseori, gelozia este anterioară adulterului, iar câteodată îl şi provoacă. Gelozia poate să apară şi fără motiv, chiar dacă nimeni n-a înşelat pe nimeni şi nici nu avea de gând să facă asta; ca atare, nu va fi de prisos să spunem câte ceva despre acest sentiment foarte distructiv. Cine a simţit măcar o dată ghimpele geloziei, al bănuielii, ştie cum roade acesta sufletul ca un acid şi omoară dragostea. Mulţi vor să scape de el, dar nu ştiu cum să facă asta.

Odată, a venit la mine, la biserică, un bărbat de vârstă mijlocie şi mi-a cerut sfatul. Mi-a povestit că este foarte gelos pe soţia sa şi că este neputincios în faţa acestui sentiment. Mai mult: soţia nu-i dădea, după toate aparenţele, motive de gelozie, însă relaţia lor se deteriorase în ultima vreme, începuseră să se înstrăineze unul de celălalt, nu mai era căldura sufletească dinainte. El îşi recunoştea propria vină: petrecea mult timp la serviciu şi nu comunica decât puţin cu ea.

I-am răspuns că suspiciunea e instrumentul iubit al diavolului în năzuinţa lui de a-i certa pe oamenii care sunt apropiaţi unul de altul. De câte ori am avut prilejul să aud că soţii se bănuiesc unul pe celălalt de adulter, iar ginerii şi nurorile povestesc că socrii şi soacrele vor, chipurile, să-i deoache!

În nici un caz nu trebuie să cădem în capcana acestei provocări, oricât de puternice ar fi bănuielile şi oricât de mare ar fi tentaţia de a începe să-ţi urmăreşti jumătatea, să-i verifici telefonul mobil şi poşta electronică. În primul rând, toate aceste suspiciuni sunt de regulă nefondate, şi dacă îl iubeşti pe om trebuie să ai încredere în el. În al doilea rând, chiar dacă veţi găsi anumite indicii de infidelitate, o să vă fie mai uşor? Mă îndoiesc – mai degrabă din contra.

Fără discuţie, gelozia este un sentiment necreştinesc. La baza geloziei stau ciuda, mânia, frica: frica de a-l pierde pe omul drag, însă nu frica aceea pe care o încercăm atunci când ne zbuciumăm pentru el şi ne temem că îl vom pierde – de pildă, în timpul unei boli grave. Aici este vorba de altceva: de sentimentul de posesie, iar asta nu e bine. Nimeni nu poate să aparţină altcuiva total; celălalt va fi cu tine şi te va iubi atunci când vrea el.

Nici Dumnezeu nu ne ţine în Biserică cu de-a sila. Nu vrei să crezi în El? Poţi să pleci, eşti liber, însă Domnul nu va înceta din această cauză să te iubească. Așadar, dacă într-adevăr îl iubeşti pe celălalt trebuie să-i respecţi libertatea şi, desigur, sa depui toate eforturile pentru ca şi dragostea lui faţă de tine să nu se stingă, căci dacă el vrea să plece eşti şi tu vinovat(ă), în mare măsură, pentru asta.

Chiar daca ai o familie ortodoxă minunată, nimeni, din păcate, nu-ţi poate da o garanţie absolută că jumătatea ta nu te va înşela, fiindcă trăim într-o lume care, cum spune Scriptura, „zace în cel rău”, iar omul este foarte slab. Pentru a birui această frică trebuie să ne împăcăm lăuntric cu faptul că adulterul poate avea loc şi în familia noastră, însă nu trebuie, în nici un caz, să ne zbuciumăm dinainte pentru asta. Altfel spus, nădăjduieşte în ce-i mai bun şi fii gata pentru ce-i mai rău. Această abordare este aplicabilă şi în alte situaţii. De pildă, părinţii se zbuciumă adesea pentru copii – şi, într-adevăr, copiii sunt întotdeauna în grupul de risc crescut în ce priveşte nenorocirile de tot felul – dar dacă ne vom frământa mereu din această cauză și ne vom teme de orice, viața noastră se va preface într-un coşmar; atunci nici nu mai are sens să facem copii, căci înnebunim.

Alt exemplu. Se ştie că pe drumurile Rusiei mor anual în accidente rutiere 30 000 oameni, ca să nu mai vorbim de cei schilodiţi sau pur şi simplu răniţi, însă acesta nu este un motiv să nu ne mai suim la volan şi, în general, să nu mai mergem cu maşina. Ni se poate întâmpla un accident? Da, fiindcă nimeni nu e ferit de asta. Dar în toate aceste împrejurări, când ne copleşeşte gelozia, frica pentru copii sau teama de a suferi un accident rutier, trebuie să respectăm următoarea regulă: să ne imaginăm realitatea pericolului, să-1 conştientizăm şi să depunem toate eforturile pentru a reduce riscul la minimum – iar dacă se va întâmpla totuşi o nenorocire, totul e în voia lui Dumnezeu. Cum se spune, „tu fă ce trebuie, şi fie ce-o fi”.

Creştinul mai are o armă puternică în lupta cu frica: rugăciunea. Când ne rugăm pentru jumătatea noastră, pentru copii şi aşa mai departe, încredinţăm situaţia lui Dumnezeu, cerem de la El ajutor şi ocrotire. Nu ne mai luptăm singuri cu frica noastră, fiindcă Domnul este cu noi. Cum să reducem la minimum riscul infidelităţii conjugale în familia noastră? Să construim o relaţie bună şi caldă cu omul drag, să ne amintim că soţii trebuie să trăiască unui pentru celălalt, să acorde atenţie intereselor celuilalt, să comunice, să petreacă timpul împreună. Dacă în familie este pace, dragoste şi armonie, nimeni nu va vrea să o părăsească şi să caute mângâiere altundeva.

Nu întâmplător bărbatul care venise să-mi ceară sfatul a observat că suspiciunea a început să-l biruie atunci când a simțit că relaţia lui cu soţia s-a răcit și nu întâmplător era convins că o mare parte din vină îi aparţine. I-am spus că atunci când ne recunoaştem greşelile, când ne asumăm o parte din vină, ne este mai uşor să facem faţă geloziei, deoarece ştim deja că şi noi suntem vinovaţi pentru situaţia ce s-a creat, aşadar putem îndrepta multe lucruri. L-am sfătuit să fie mai atent cu soţia sa, să acorde mai multă vreme comunicării, discuţiilor, deoarece femeile aşteaptă de la noi nu numai întreţinere materială, ci şi – în primul rând atenţie şi înţelegere. Şi, bineînţeles, să facem faţă geloziei ne ajută rugăciunea: suntem datori să ne întoarcem spre Dumnezeu, ca El să ne ajute să biruim ciuda (la baza căreia stă orgoliul) şi să trimită familiei noastre pace şi iertare.

Trebuie să ţinem minte, de asemenea, că gelozia, suspiciunea, scandalurile noastre nu numai că n-o să ni-l aducă vreodată înapoi pe omul drag, ci, dimpotrivă, o să ne distrugă relaţia cu el pentru totdeauna.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, Editura Sophia, București, 2013, p. 164-167)

De la același autor

Ultimele din categorie