Te vindem iar cu sărutări viclene,

Prin nepăsare oarbă şi prin lene.

Te biciuim cu vorbe de ocară,

Te pălmuim cu ură ca de fiară.

Te adăpăm cu suc de-amărăciune,

Din pofte şi din stricăciune.

Te țintuim pe cruci de nedreptate

Prin cuiele uciderii de frate,

Iar împletim blestemele de tată

Să-ncingem Doamne, fruntea-nsâgerată,

Tu iarăşi zici, în blândă rugăminte,

„Nu ştiu ce fac, îngăduie-i, Părinte”.

(Monahia Teodosia (Zorica) Lațcu, Ție, Doamne, Îți voi cânta, Editura Doxologia, Iași, 2014)