Cel ce urmăreşte vrednicii, se va lupta singur toată viaţa sa. Cel ce este împins de oameni, va avea ajutorul lor omenesc. Iar cel ce este ales de Dumnezeu, Îl va avea pe El sprijinitor.

Dacă din întâmplare cineva dintre voi, stareţii, vede puţin cruciş duhovniceşte, să nu ceară ascultare oarbă de la călugări, ca să nu cădeţi toţi în prăpastie, după cuvântul Domnului: „Orb pe orb de va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Mt. 15, 14).

Dacă vreţi să vă împletiţi uşor în obşte, nu veniţi în grabă la mănăstire înainte de a vă despleti ghemele voastre lumeşti.

Dacă nu te poţi despărţi de lume, nevoieşte-te cel puţin să dezrădăcinezi cugetul lumesc dinlăuntrul tău. Greu se dezrădăcinează lumea dinlăuntrul nostru dacă nu ne dezrădăcinăm mai întâi noi din lume, dacă nu fugim de prilejurile ei de păcătuire.

Greu este ca să dobândească cineva dragostea dumnezeiască, dacă nu părăseşte dragostea pentru mica lui familie, ca astfel să intre în familia noastră cea mare, a lui Adam, a lui Dumnezeu.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi, Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 174-175)