Toată lumea din România, dar mai ales șoferii de automobile se plâng de gropi în șosele. Cine a fost prin Europa știe cum e acolo. Drumuri ca-n palmă peste tot, asfalt excepțional, mașini curate, autostrăzi. Și nu vorbesc despre Elveția sau Marea Britanie, ci de Ungaria, Cehia, Slovacia, chiar Bulgaria. Ce se întâmplă în țara noastră, de ce reparațiile la drumuri țin atât de puțin, de ce drumurile proaspăt refăcute se ciuruiesc imediat și devin ca după bombardament? De ce mașinile noastre se murdăresc după câteva zile, iar în străinătate nici măcar nu găsești mașini murdare decât poate pe la vreun off road? Oare asfaltul românesc e mai prost decât al altora, sau e făcut astfel pentru a umple mereu buzunarele regilor asfaltului?
Îmi amintesc ce am simțit după ce am venit din Anglia, după o bursă doctorală de teologie la College of the Resurrection – Leeds University, timp de un an. Mă dezvățasem de gropi și am nimerit pe un drum plin de hopuri dâmburi, ciuruit de obuze nevăzute, aruncate parcă din cer pe toată suprafața suferindă a șoselei. Așa că simțeam fiecare dâmb ca pe o durere. Mi-au trebuit câteva zile bune de mers cu mașina pentru a mă obișnui cu starea de fapt de aici.
Unii vor spune că acestea sunt mofturi de occidental, alții vor clătina din cap pe principiul țara arde și baba se piaptănă. Ceea ce vreau eu să spun este că gropile din România au cauze mai adânci, ascunse în felul nostru de a fi. Slăbiciunea de a fi a drumului începe cu arhitecții, cu furnizorii de pietriș, cu cimentul, bitumul etc. Peste tot se fură câte puțin așa că la final iese un drum care ține doi ani și apoi trece în neființă. De aici vedem năravul cleptomaniac al multora dintre frații noștri, obișnuința de a lucra sub standarde de calitate, pospăiala cu fason, lenea cronică, mutatul sculelor dintr-o parte în alta, lehamitea, ura pe ceilalți, victimizarea și nepăsarea.
Și dacă toate verigile lanțului trofic au furat puțin câte puțin, aceasta nu este doar o profeție a morții drumului, ci și cauza unor accidente în care mor oameni. Am un prieten care din cauza unor cratere imense din drum a suferit un accident cu urmări pe toată viața pentru familia lui. Așa că dincolo de a fi apanajele hoției și ale incompetenței, gropile pot aduce moartea. Ele sunt expresia văzută a unor gropi adânci din sufletele noastre, acolo unde balsamul rugăciunii, pansamentele spovedaniei, untdelemnul vindecător și medicamentul nemuririi adică Sfânta Împărtășanie lipsesc cu desăvârșire sau sunt primite fără pregătire și vrednicie. Sunt simptomul unei suferințe adânci, care vine din păcat și lipsa de grijă pentru ceilalți. Arată cât de plin de cratere este sufletul nostru, bombardat zilnic de ispite și dinamitat de patimi. Și cât de multă nevoie avem de rugăciune, adică de simțirea prezenței lui Dumnezeu în fiecare clipă din viața noastră și de vorbirea noastră cu El, Izvorul vieții și al luminii veșnice.