Ce tulburare este la voi! Vizite, serate, ospeţe, baluri, teatre, plimbări... şi sunt cu putinţă aceste lucruri în fiecare zi?! Dacă da, atunci nici nenorocirea nu este departe. Principala voastră nenorocire ar fi să se stingă flacăra pe care o aveţi în inimă. Vai, vai, vai, ce nenorocire dacă se va stinge! Staţi împotriva vântului puternic. Dar cum să se stingă?! Voi înşivă aţi aprins-o? Nu. Şi, de asemenea, a o aprinde nu este treaba voastră. Iar Acela care a aprins-o nu este indulgent. Vă rugaţi înaintea Lui, iar El are un singur răspuns: „Eu am aprins-o, tu de ce ai stins-o?” Şi, fie că nu arde deloc, fie că arde, stingătorului nerecunoscător îi este dat să ştie. Să vă izbăvească Domnul de această nenorocire! Harul este şi tare ca stânca, şi fragil ca planta ce-ţi zice: nu mă atinge. Păziţi-vă inima să nu fie părtaşă la plăcerile veacului acestuia care o farmecă şi o năucesc.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 49)