Pr. Arsenie - Eu, părinţilor, mănânc când mi-e foame, nu prea dorm că n-am timp, dar aş dormi, şi sunt cu inima veselă. Acestea sunt secretele mele. Mi-e dragă mănăstirea! Îi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima, cum de mi-a dat mie în minte, cu zeci de ani în urmă, să mă duc la mănăstire! Nu m-a învăţat nimeni şi totuşi am plecat.

Pr. Cleopa - Minune de la Domnul, tată!

Pr. Arsenie - Asta este cea mai mare minune pe care o face Dumnezeu cu un om, să-i dea harul plecării la mănăstire! Nu înviere de morţi, nu vindecări de bolnavi, ci aceea să te aşezi pe poziţia cea mai înaltă a Sfintei Scripturi: „Vrei să fii desăvârşit? Vinde-ţi totul, ia crucea şi urmează-Mi Mie”! Părinţilor, cruce înseamnă să duci ce nu-ţi convine! Asta-i crucea!

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 143)