Congresul Naţional din Chile a adoptat o nouă legislaţie împotriva discriminării. Însă această legislaţie îngrijorează grupările pro-viaţă şi asociaţiile creştine, care vor suferi persecuţia din partea autorităţilor. Legea – în loc să fie un mediu al armoniei sociale, a devenit excesivă şi tiranică, interzicând cu pedeapsa cu închisoarea orice discriminare a homosexualilor. Astfel, dacă o organizaţie nu recunoaşte dreptul homosexualilor de a adopta copii, poate fi pasibilă de amendă sau închisoare membrilor ei.

Statul a devenit astfel un agent torţionar, care sancţionează discriminatoriu orice diferenţă şi tradiţie, în favoarea unei nivelări legislative periculoase şi imorale. Politica statului nu mai este nicidecum cea a egalităţii, ci a favorizării cuplurilor homosexuale, a anomaliei etice şi a distrugerii valorilor fundamentale ale fiinţei umane.

Nediscriminarea nu înseamnă nicidecum lipsă de gândire şi de alegere, ci toleranţa şi refuzul violenţei în rezolvarea problemelor în societate. În acelaşi timp, încercarea homosexualilor şi a altor categorii deviante de a sustrage fraudulos valori specific umane, precum familia, căsătoria, naşterea sau creşterea pruncilor, este o distrugere a pilonilor pe care se bazează societatea umană.  

Acum câţiva ani mă aflam în Germania răsăriteană, vorbind cu un pastor protestant din Leipzig. El mi-a spus că una dintre cele mai mari probleme ale confesiunii lor este existenţa unei „biserici” privatizate, care nu are nicio legitimitate religioasă. Doar că aceştia se îmbracă la fel cu pastorii lor, au aceleaşi instrumente, se prezintă politicos la uşa celor doritori de o slujbă religioasă, fac totul ca la carte, şi cer un onorariu mai mic decât biserica oficială. I-am spus pastorului, că deoarece toţi sunt preoţi în protestantism şi nu există hirotonie, succesiune apostolică, sacerdoţiu etc., oricine îşi poate aroga dreptul de a săvârşi slujbe. Corupţia zace deci în generalismul izgonitor de har al reformei. Biserica protestantă a devenit un SRL, aflat în concurenţă direct cu altele de acest fel. Dacă toţi sunt preoţi, atunci nimeni nu mai este de fapt preot.

Insistenţa homosexualilor de a primi căsătoria, de a întemeia familii şi de a adopta copii este un astfel de furt de identitate. Este exact cum într-o zi, o adunătură de oameni ar hotărî să-şi spună episcopi, s-ar îmbrăca precum ierarhii, şi ar pretinde că sunt episcopi. Este oare discriminare să fie opriţi din a fura imaginea şi identitatea ierarhilor Bisericii?