O viaţă închinată Domnului

Cerută în căsătorie de numeroşi tineri bogaţi, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-şi să se retragă în pustie, a plecat fără ştirea părinţilor la Constantinopol. După ce s-a închinat în bisericile de aici, s-a îndreptat spre Heracleea Pontului, petrecând cinci ani de zile în diferite nevoinţe în Mănăstirea Maicii Domnului. Ulterior, a plecat spre Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului, trăind în post, priveghere şi rugăciune neîncetată. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, i s-a arătat un înger în vis care i-a spus: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului, iar sufletul tău se va duce în cer, alături de Mirele tău”. Încredinţată că este o vedenie dumnezeiască, s-a întors în locurile natale, oprindu-se întâi în Constantinopol.

S-a mutat la Ceruri la doar 27 de ani

Bolnavă şi sfârşită, s-a întors în Epivata, întemeind, conform Tradiţiei, un cămin pentru săraci, orfani, văduve şi suferinzi. Tot ea s-a îngrijit şi de Biserica Sfinţilor Apostoli. După alţi doi ani de nevoinţă, pe când avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre Ceruri, la Mirele său. Îngropată ca o străină, a fost curând dată uitării. Însă Dumnezeu a proslăvit-o, descoperind trupul ei neputred şi frumos mirositor. Fiind îngropat alături de ea un marinar, ea s-a arătat în vis la doi localnici, asemenea unei împărătese, cerând să fie aşezată într-un loc de cinste. Moaştele ei, scoase la lumină, au fost aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli, unde au rămas timp de 200 de ani. De aici au fost mutate la Târnovo, apoi la Vidin, Kruşevaţ şi Belgrad, ajungând în cele din urmă la Constantinopol, în 1521.

Cum şi când a ajuns la laşi

După 120 de ani, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de această dată spre o destinaţie definitivă: Târgul Iaşilor, capitala Ţării Moldovei. În 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei. Astfel, moaştele nu au fost cumpărate, ci au fost dăruite în semn de mulţumire. Racla cu moaştele sfintei a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi, însoţită de trei mitropoliţi greci. De aici a fost adusă la Iaşi într-un car cu boi, înconjurată de o mulţime de clerici şi credincioşi, întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, Mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman și Huşi, moaştele au fost aşezate în ziua de 13 iunie 1641 în biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”. Rămânând neatinse după incendiul din 26 decembrie 1888, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde odihnesc şi astăzi.

Aducerea moaştelor Sfintei Parascheva la laşi este surprinsă în mozaicul ce împodobeşte nişa din Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” – unde au stat până în 1888. Dimitrie Cantemir descrie acest moment: „Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasilie, să strămute sfintele moaşte, din biserica patriarhicească a Constantinopolului; şi le-a câştigat acestea, pentru cele înalte şi mari binefaceri şi slujbe, făcute Sfintei Biserici celei mari; că din înseşi veniturile sale a plătit peste 260 de pungi, ce datora Biserica turcilor şi creştinilor. Însă fiindcă la turci este oprit a strămuta mortul peste 3 mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la poarta otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte”.

Pelerinajul Sfintei prin toată Moldova

Mijlocirile Sfintei Parascheva pentru români sunt multe. În vremuri grele, racla cu moaştele ei era scoasă în procesiune. În secolul al XX-lea sunt consemnate două astfel de momente. În martie 1944, din cauza războiului, s-a pus problema evacuării bunurilor Mitropoliei. S-a hotărât ca racla cu moaştele Sfintei Parascheva să fie dusă la Mănăstirea Govora, unde fuseseră duse şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Racla cu Sfânta Parascheva s-a oprit însă pentru şase luni la Mănăstirea Sămurcăşeşti, de lângă Bucureşti, fiind însoţite de arhimandritul Ioanichie Grădinariu. Spre sfârşitul anului, au fost readuse la Iaşi. A doua ieşire s-a petrecut în timpul secetei prelungite din vara anului 1947. Preoţii şi credincioşii Moldovei au cerut cu insistenţă organizarea unei procesiuni cu moaştele sfintei prin Moldova. Această procesiune a cuprins teritoriul întregii Moldove. De la sfârşitul lunii mai până pe 10 iunie au fost parcurse satele din judeţele Iaşi, apoi cele din Vaslui, Bacău, Neamţ şi Suceava. Bătrânii îşi amintesc că, pe unde trecea sfânta, norii se îngrămădeau aducând ploaie curată. Spre sfârşitul lunii august, racla cu moaştele Sfintei Parascheva a revenit în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Mai multe Parascheve

Existenţa şi a altor sfinte cu numele Parascheva (Paraschevi) a dus la confundarea acestora. Astfel, în calendar mai sunt pomenite: Sfânta Parascheva, martirizată în timpul lui Nero, la 26 februarie; Sfânta Parascheva – Piatniţa, martirizată în timpul lui Diocleţian, la 28 octombrie 304; Sfânta Parascheva de la Poloţc, sau Praxeda, cum este numită în Apus, fiica cneazului Vasile Rogvolod, care a trăit în secolul al XlII-lea şi a fost martirizată la Roma. Cel mai des este confundată, însă, cu Sfânta Parascheva cea Veche, martirizată în timpul lui Antonin Piosul. Cunoscută şi drept Sfânta Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, este pomenită în calendar la 26 iulie. Bisericile ce pretind că deţin moaşte ale Sfintei Parascheva deţin, de fapt, părticele din moaştele acestei Cuvioase Muceniţe, foarte cinstită de greci. După cum se ştie, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva cea Nouă, pomenită la 14 octombrie, se află întregi în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, în pânza pecetluită de Mitropolitul Varlaam şi domnitorul Vasile Lupu în 1641.

Cine este Sfânta Vineri

Sărbătoarea Sfintei Vineri, foarte populară în rândul românilor, provine din cultul zeiţei romane Venera (latinescul venere înseamnă „ziua săptămânii dedicată lui Venus”), zeiţa frumuseţii şi a dragostei. Întrucât vestea despre minunile Sfintei Parascheva se răspândise în toată ţara, ea a fost numită „Vinerea Mare de toamnă” sau „Vinerea celor 12 vineri”. De altfel, onomasticul grec paraskevi înseamnă „a cincea zi a săptămânii, vineri”. Sfânta Vineri era considerată stăpână peste lumea femeilor, îndeletnicirile acestora (cusutul, torsul, ţesutul) fiind controlate de ea. Considerată apărătoarea călătorilor, păsărilor şi a animalelor, ea dăruia frumuseţe fetelor care o ascultau. În cinstea Sfintei Vineri, femeile nu torceau, nu spălau rufe şi nu făceau pâine vinerea, pentru a nu fi orbite şi lăsate văduve. Mai erau interzise spălatul pe cap, împrumutatul din casă şi petrecerile. Aceste superstiţii au căzut astăzi în uitare, ele fiind condamnate de Biserică.

Sărbătoarea populară

Praznicul Sfintei Parascheva marchează începutul pregătirilor pentru iarnă şi al praznicelor pentru morţi. Creştinii respectă această sărbătoare pentru sănătate, pace în familii şi un an bogat. În această zi tradiția populară spune că nu se lucrează, pentru a fi feriţi de trăsnet, de grindină, de insecte, boli de ochi şi de cap. Întrucât sfânta este ocrotitoarea celor ce cos, în această zi nu se coase şi nu se toarce, pentru a nu face negi la mână. Prin sate, ţăranii fac o groapă în grădină, în care înmormântează în mod simbolic vara. Ciobanii se uită dimineaţa să vadă cum au dormit oile. Dacă ele stau îngrămădite, e semn că iarna va fi grea.

Minunile Sfintei

Sfânta Cuvioasă Parascheva a săvârşit minuni nenumărate, în cei aproximativ 360 de ani de când se află în Iaşi. Bolnavi, săraci, studenţi, oameni cu necazuri au cerut ajutorul Cuvioasei Parascheva, iar ea le-a fost grabnic ajutătoare. Credincioşii care stau zi de zi la rând pentru a se închina la racla cu moaştele sfintei ne-au povestit din experienţele trăite alături de ea – adevărate minuni.

Examene trecute cu sprijinul Cuvioasei Parascheva

De la o studentă am aflat că anul trecut avea un examen pe care cu greu îl putea trece. A mers şi a rugat-o pe Cuvioasa Parascheva să o ajute. S-a închinat şi a plecat liniştită acasă. Minune mare. Noaptea, a visat-o pe Sfânta Parascheva, care i-a spus ce subiect va da profesorul la examen. Tânăra a repetat dimineaţă ceea ce îi spusese Cuvioasa Parascheva, reuşind astfel să ia examenul cu nota maximă.

Un fost student la Teologie, acum preot, ne-a povestit că cele mai multe examene le-a trecut tot cu ajutorul Cuvioasei Parascheva. Acesta se închina la Sfântă înainte de orice examen şi făcea un acatist. „Teologia e o facultate grea. Eu nu am fost niciodată o persoană care să reţină foarte uşor. Trebuia să muncesc mult, dar nu era de ajuns. Cu ajutorul Sfintei Parascheva am trecut toate obstacolele. De aceea, ori de câte ori vin în Iaşi, trec pe la Cuvioasă, mă închin şi îi mulţumesc”, a mărturisit părintele.

Este cunoscut că, în sesiuni, rândul care duce spre racla cu moaştele Sfintei este format mai mult din tineri. Studenţii ating cursurile de raclă, participă la Slujba Acatistului şi cer părintelui care slujeşte la Cuvioasă să-i miruiască şi să le citească rugăciuni. Mai mulţi studenţi ne-au mărturisit că au luat examene grele cu ajutorul Sfintei Parashceva, iar alţii au devenit chiar bursieri, atunci când se aşteptau mai puţin.

„O tânără frumoasă îmbrăcată în alb...”

Cei care merg zilnic şi se închină Sfintei Parascheva cunosc bine această minune. Unii spun că au auzit-o chiar din gura celor care au trăit-o. O familie care locuieşte în Iaşi trăia un iad continuu. Soţii se certau zilnic, iar copiii sufereau. Atât de mari şi de dese erau scandalurile, încât chiar şi vecinii se săturaseră. Deznădăjduită, după o ceartă puternică, într-o zi femeia a hotărât să se sinucidă. Nici măcar dragostea pentru copii nu a putut să o întoarcă de la hotărârea pe care o luase. Credea că numai astfel se vor termina toate scandalurile. A plecat la gara Nicolina, cu gândul de a se arunca înaintea unui tren. În acelaşi timp, soţul şi-a dat seama de greşelile pe care le făcuse şi a mers pentru a se ruga Sfintei Parascheva. Omul s-a plâns Cuvioasei că viaţa sa este un iad şi că nu mai poate trăi în certuri. A rugat-o să îl ajute, pentru că se afla la capătul puterilor. A stat ceva vreme alături de moaște. La un moment dat, a avut senzaţia că aceasta îi vorbeşte tainic. A plecat spre casă, iar în apropierea blocului şi-a întâlnit soţia. Femeia avea faţa răvăşită şi plângea. I-a povestit că a mers în gară pentru a se sinucide, ba mai mult, s-a aşezat pe linia ferată, în faţa unui tren. O tânără frumoasă, îmbrăcată în alb, a venit şi a tras-o de pe linia ferată, salvându-i viaţa. Soţia a mai povestit că, până să se dezmeticească, tânăra a dispărut fără urmă. Atunci soţul i-a mărturisit că a mers la Sfânta Parascheva pentru a se ruga, iar cei doi şi-au dat imediat seama că momentul în care femeia a fost trasă de pe linia ferată coincidea cu cel în care bărbatul se ruga în biserică. Cea care salvase viaţa soţiei nu era alta decât Sfânta Cuvioasă Parascheva. Deşi pare incredibil, după atâţia ani de scandal, cu ajutorul sfintei, pacea a revenit în familie. Cei doi soţi s-au întors cu faţa către Dumnezeu şi continuă să mulţumească Cuvioasei Parascheva pentru ajutorul pe care l-au primit. Sfânta nu le-a dăruit doar o viaţă liniştită, ci şi şansa de a se mântui, scăpând de iadul sinuciderii.

Înapoi la Hristos din dragoste pentru Cuvioasa

Cu aproximativ 14 ani în urmă, o ieşeancă pe nume Carmen a fost chemată la credinţă de Sfânta Parascheva. Femeia nu prea credea în Dumnezeu, sfinţi şi minuni. S-a întâmplat că, pe data de 6 ianuarie, trecea pe lângă Catedrala Mitropolitană chiar în momentul în care se săvârşea Acatistul Sfintei Parascheva. Deşi de obicei trecea mai departe, în acea zi, curiozitatea, dar şi un impuls necunoscut au făcut-o să intre în biserică. S-a închinat la icoane şi s-a aşezat în genunchi alături de ceilalţi oameni.  Era pentru prima dată când se afla în faţa raclei sfintei. Femeia avea un ulcer mai vechi, pe care a tot încercat să-l trateze cu medicamente. Durerile îi luau toate puterile, iar uneori avea crize groaznice. În timp ce părintele rostea acatistul, Carmen s-a adresat Cuvioasei Parascheva: „Dacă eşti atât de sfântă cum spun părintele şi oamenii care vin la tine să îi ajuţi, atunci ajută-mă şi pe mine şi ia-mi durerile astea, că nu mai rezist!”. Durerea de stomac a dispărut pe loc, fără să fie nevoie să se atingă de moaştele Cuvioasei. Cu o singură minune, sfânta a întors-o pe femeie cu faţa spre Dumnezeu. Nu doar bucuria vindecării, ci şi dragostea pentru Cuvioasa Parascheva au început să o aducă din ce în ce mai des pe Carmen la catedrală. Altădată, Sfânta Parascheva i s-a arătat de câteva ori în vis şi a rugat-o să intre şi pe la ea atunci când trece pe lângă Catedrala Mitropolitană. De atunci au trecut 14 ani, iar Carmen vine zilnic la Cuvioasa şi se închină.

Colecţie de minuni

Această minune ne-a fost povestită de o credincioasă care se numeşte Eugenia Anghel. Femeia, care s-a încredinţat în nenumărate rânduri de ajutorul Sfintei Parascheva, a adunat de asemenea întâmplări minunate de la alţi credincioşi.

„În anul 1990, fiica mea Anca termina şcoala generală. Pot să spun că ea este o fire foarte emotivă şi chiar dacă învăţa lecţiile se pierdea foarte repede. Din acest motiv, eram îngrijorată şi mă gândeam cu teamă la susţinerea examenului de admitere la liceu. Fiica mea este născută într-o zi de vineri. Eu m-am rugat Cuvioasei Maicii Parascheva să-mi arate la ce liceu să o înscriu, într-o seară, cred că era joi spre vineri, mi-a apărut în vis Sfânta Parascheva îmbrăcată în haine negre cu Sfânta Cruce în mână şi mi-a spus: «De ce îţi faci griji pentru Ana? Să o înscrii la Liceul Economic Nr. 1». Acest liceu a fost şi este unul dintre cele mai bune din Iaşi. Am înscris-o la acest liceu. A dat examen în prima sesiune, dar nu a reuşit. A dat şi în toamnă, dar nu a reuşit. A încercat apoi la profesională, dar s-a întâmplat la fel. Am continuat să ne rugăm Sfintei Parascheva. Pe 9 septembrie, în acelaşi an, de ziua Anei, am mers la Mitropolie. Am stat la Sfânta Liturghie, apoi la Acatistul Cuvioasei. M-am apropiat de sfintele moaşte, am plâns cu lacrimi să mă ajute, că nu mă împăcam cu ideea că Ana va sta în acel an acasă. Coborând treptele de la Mitropolie, o mână nevăzută mi-a purtat paşii spre Inspectoratul Şcolar. Era duminică. Am văzut afişate nişte liste cu suplimentări de locuri pentru Liceul Economic Nr. 1, secţia seral. Marţi se susţineau examenele şi a reuşit la secţia Finanţe-Contabilitate. Nu am cuvinte de ajuns pentru ajutorul oferit de Cuvioasa Parascheva.”

La unul dintre hramurile Sfintei Parascheva au venit să se închine şi o mamă cu fiica. Femeia avea o ţinută decentă, cu batic pe cap şi cu fustă. Fiica ei era cu capul descoperit, rujată şi machiată. La rugăminţile mamei ca tânăra să-şi şteargă rujul, fata a refuzat. Când a sărutat racla cu moaşte, rujul de pe buze a rămas imprimat  pe sicriu, iar tânăra a rămas anchilozată şi nu s-a mai putut deplasa. Martorii oculari ne-au mărturisit că a fost dusă pe sus de către oamenii de ordine. Şi-a revenit mai târziu, după ce a plâns împreună cu mama ei şi şi-a cerut iertare.

Tot Eugenia Anghel ne mai relatează: „La sfârşitul lunii iulie 2001 a venit o creştină care mi-a povestit cum Sfânta Parascheva a împiedicat-o să facă avort, după ce i s-a rugat cu credinţă. Doamna Elena are trei fete. Născută într-o familie de buni creştini din partea Sucevei, a avut o educaţie aleasă din partea părinţilor care au sfatuit-o să nu facă niciodată avort, oricât de greu i-ar fi. După ce a născut trei fete, femeia a rămas însărcinată din nou, iar soţul ei nu mai aducea bani în casă. Femeia s-a îmbolnăvit, având grave afecţiuni la inimă şi la ficat. Doctorii au consultat-o şi au decis că se impune de urgenţă avortul. Ea a venit şi s-a rugat Cuvioasei, cerând să-i ofere o cale de scăpare din necaz. Noaptea, i-a apărut sfânta în vis cu o cruce în mână şi i-a spus să nu avorteze. A doua zi, Elena s-a internat în spital, dar nu a acceptat să facă avortul. Sfânta Parascheva a ajutat-o şi a născut un băiat frumos care acum are rezultate excepţionale la şcoală”.

(Monica Dumitrescu şi Daniela Livadaru, Ziarul „Lumina”, 12 octombrie 2006)