Text și context

Duminica a treia din Postul Mare e închinată Sfintei Cruci. În acest context, Biserica ne îndeamnă să medităm la câteva învățături cu caracter moral și social oferite de Hristos. Ucenicii sunt beneficiarii cei dintâi ai acestor cuvinte de înțelepciune. Apoi mulțimea. Ca cititori, ne înscriem și noi în lista celor care au de câștigat de pe urma lor. 

Urmarea

Cea dintâi idee enunțată e legată de urmarea Lui. A beneficiat în decursul istoriei de multiple și valoroase abordări exegetice. Autori precum Toma de Kemphis i-au dedicat adevărate tratate teologice. Din conținutul lor ne înfruptăm de fiecare dată când dorim să citim ceva dedicat subiectului. Așadar, nu este cazul să insistăm aici asupra ei. Ne vom mulțumi doar a spune că, întotdeauna, urmarea e legată de luarea Crucii. Căci nu-L poți despărți pe Hristos de ea, mai ales atunci când vine vorba de urmare. Or, acest lucru înseamnă asumarea de sine. Lepădarea, ar spune unii. De ce? De multe. Lucru greu, cu anevoie de întâlnit în zilele noastre. Nu imposibil, totuși!

Crucea și sufletul

De ea se leagă și sufletul. Învățătorul insistă că salvarea lui vine prin cruce. În Hristos. În această cheie trebuie înțelese cuvintele: „cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa”.

Iisus ține apoi să sublinieze un alt aspect important. Valoarea incomensurabilă a acestui aspect spiritual. În viziunea lui, e mai prețios decât orice altă chestiune materială. Cuvintele Sale, nițel poetice, vin să sublinieze acest lucru: „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?!

Răsplata

Înțelegerea acestor aspecte atrage după sine o consecință importantă. Răsplata. A te rușina de Domnul duce la pierderea ei. A-L mărturisi pe Hristos în situații limită aici pe pământ aduce cu sine, în oglindă, faptul de a avea parte de același tratament dincolo, din partea Lui. Nu e puțin lucru ca Fiul lui Dumnezeu să aducă mărturie pentru cineva! Cu atât mai mult cu cât aceasta se va petrece la momentul judecății finale. În clipa în care, mai mult decât oricând, cu toții vom avea nevoie de o mărturie pozitivă. Așadar, narațiunea ne îndeamnă să nu ezităm, indiferent de dificultatea pe care o presupune acest lucru, să-L mărturisim pe Domnul. Cum o putem face? În mai multe feluri. Cel mai eficient ar fi ca acest lucru să apară ca un ecou firesc al faptelor noastre. Cu buzele poate oricine să-L propovăduiască pe Domnul. Dacă nu o face, însă, din adâncul inimii, efectul acțiunilor sale e mult diminuat.

În loc de concluzii

Luarea crucii, urmarea lui Hristos, lepădarea de sine și mărturisirea reprezintă termenii cheie ai narațiunii evanghelice pe care o avem în vedere. Prin intermediul lor putem ajunge cu adevărat cetățeni ai Împărăției. Fără cruce nu-L putem descoperi, ori urma pe Hristos, la fel cum, fără mărturisire nu vom avea, cu niciun chip, parte de cer. Depinde de noi ce alegem. Răsplata este, însă, motivantă și pe măsură, iar Fiul lui Dumnezeu se ține mereu de cuvânt! Îndrăzniți!